Am citit o ştire care pare un amănunt economic. Ştirea se află aici. Şi nu, nu e un amănunt, e un semnal foarte serios. Taxa pe conţinut era ceva de aşteptat. Nu era normal să iei gratis ceea ce costă bani. Şi, totuşi, ca nişte comercianţi de droguri pricepuţi, administratorii acestei iluzii digitale ne-a udat gratis totul pînă am făcut o cruntă dependenţă. De acum nu mai avem calea de întoarcere, nu mai putem renunţa. Trebuie să fim în reţea, chiar dacă, Doamne fereşte, vom plăti pentru asta.

E doar începutul, NY Times are puterea şi brandul să fie în faţă. Să impună ceea ce trebuia impus. Da, fraţilor, stimastelespectatori, oameni buni, dacă vrem să avem ceva, trebuie să plătim. De cînd lumea e aşa.

Personal, nu pot spune că mă bucur, dar nici nu plîng. Pînă la urmă, această măsură va elimina bruiajele, bezmeticii, sărăntocii cu duhul de pe net. Ei vor avea acces doar în anumite locuri, vor avea gratuitatea locurilor banale. Adresele importante, care contează, vor fi accesate cu abonament. Sigur, nu de mîine, dar ăsta e trendul. Şi cu avionul s-a zburat, la început, doar cîţiva metri. Cît să se arate că principiul după care s-a constuit aparatul e corect. Şi aici, nu cred că ziarul newyorkez se va îmbogăţi de mîine, dar e un semn. Vor veni bani şi de aici. Publicaţiile nu vor mai sta doar la mîna publicitarilor. Conţinutul se întoarce. Şi costă!

Pentru comentarii vă aştept la mine pe blog

Am citit o ştire care pare un amănunt economic. Ştirea se află aici. Şi nu, nu e un amănunt, e un semnal foarte serios. Taxa pe conţinut era ceva de aşteptat. Nu era normal să iei gratis ceea ce costă bani. Şi, totuşi, ca nişte comercianţi de droguri pricepuţi, administratorii acestei iluzii digitale ne-a udat gratis totul pînă am făcut o cruntă dependenţă. De acum nu mai avem calea de întoarcere, nu mai putem renunţa. Trebuie să fim în reţea, chiar d