Am inceput cu o radauteana de raschetai cu lingura grasimea si smintina. Fasolea era plina de mirodenii si de luai fiecare bob o luai pe alta pirtie a amintirilor si-n fata fiecarui bob de asta realizai ca amintirile astea n-au, n-au nici un sens. Exilul meu pe-o boaba de fasole fara basini si amintiri. Si a venit palinca lui Cosmin. Si vioara lui Alexandru. Si-am inceput sa plutim la Memory in Sucevita. Ne facusem cuibar intr-o camera cu ziduri albe si ioc obiecte. Afara fulguia. Mingiindu-ne. A doua zi ne-am scufundat in finalul comunismului: Muzeul Natal Cernauti, unde pe lucruri se pusese inghesuiala si amnezia. Fara aer, nu spuneau nimic obiectele istoriei ucrainenilor-romanilor. Si, misto, spusa unei custode: cind uita activistii culturali mai bagam noi cite un Mircea cel Batrin, vreun Stefan cel Sfint si cind ni-l gasesc grabnic ni-l eticheteaza. Oho, ne-am sters orice urma genetica de comunism de muzeu cu vodca cu ardei iute si singeretele si cu-un desert de perje. Ne-a lovit cu leuca mareata cladire a Universitatii din Cernauti. Apoi, nu ne mai tineau baierele si ne-am varsat spre Crasna. Tacere pe strazi, focul ardea in camine. Eram suba: peste acoperit de legume. de sosuri. Si Malanca. In plina Malanca uitam sa pozam. Cinci sticle de vodca cu ardei iute. Lumea era cu masti. Noi nu mai vroiam sa plecam. Nu mai puteam. Savorile mincarii ni se lasasera pe creier. Creierul era amortit. Ce gind sa-ti mai treaca prin minte? Ce rost mai avea?

Am inceput cu o radauteana de raschetai cu lingura grasimea si smintina. Fasolea era plina de mirodenii si de luai fiecare bob o luai pe alta pirtie a amintirilor si-n fata fiecarui bob de asta realizai ca amintirile astea n-au, n-au nici un sens. Exilul meu pe-o boaba de fasole fara basini si amintiri. Si a venit palinca lui Cosmin. Si vioara lui Alexandru. Si-am inceput sa plutim la Memory in Sucevita. Ne facusem