Ion Ratiu, presedintele ales al World Union of Free Romanians (Uniunea Mondiala a Romanilor Liberi) a fost o voce sonora care se opunea, din Londra, regimului Ceausescu. A ajutat multi romani care au fugit din Romania in timpul erei comuniste. S-a intors in Romania dupa 50 de ani de exil, a obtinut un loc in Parlament, insa a ratat presedentia. HotNews.ro va ofera o pagina din jurnalul intim al celui care a sarbatorit decaderea comunismului in Romania prin a-si sevi tara in ultima decada a vietii sale, in ciuda dezamagirilor pe care evolutia situatiei din Romania i-a adus-o.
Trenuri, ceata si politica
Vineri, 29 Octombrie, 1943
Pe cand ma intorceam de la Salfords, am avut o experienta unica. M-am imbarcat in trenul de 21.18 care pleca din Salfords, cu destinatia Victoria. Citeam "Ce am vazut in Basarabia", o brosura de Em. de Martonne, si nu am simtit cum a trecut timpul. Ceva mai tarziu mi-am dat seama ca ar fi trebuit sa fi ajuns demult la Victoria, asa ca mi-am intrebat vecinul de compartiment din stanga cat o fi ceasul. Era deja 23.30. Ar fi trebuit sa fi ajuns in Victoria pe la 22. Ce sa se fi intamplat?
Se pare ca trenul meu intarzia, o chestiune de cateva minute. A asteptat o vreme langa peron pentru ca pasagerii nou-veniti sa-si ia locurile, apoi si-a reluat ruta inspre Brighton la 22.38. Se pare ca fusesem atat de absorbit de lectura, incat nu observasem nimic din ce s-a intamplat. Cu un zambet mimind indiferenta, am replicat curajos rasetelor vecinilor de compartiment si am coborat la East Croydon. Acolo ma astepta un dezastru! Nu mai era nici un tren inspre Londra. La inceput mi-a venit sa-mi blestem prostia, dar mi-am amintit de Lin-Yu Tang si am inceput sa rad. Filozofia orientala m-a ajutat sa nu iau situatia in serios, dar era imposibil sa ma ajute cu transportul. Ma uit in dreapta, ma uit in stanga… Nimic
