Sorin Ioniţă: „Între cele două variante neatrăgătoare din titlu au avut de optat bucureştenii din Colegiul 1 «Kiseleff» la scrutinul parţial de alaltăieri pentru Camera Deputaţilor”. Sursa: EVZ

Previzibil, lumea s-a prezentat la vot în proporţie mai mică decât în oricare alegeri din ultimii doi ani; cred că ce li s-a pus în faţă a avut mult de-a face cu dezinteresul lor marcat.

De fapt, această prezenţă la urne catastrofală într-un weekend în care n-au fost nici vacanţe, nici sărbători oficiale diversioniste este un blam pentru toate cele trei partide importante ale României. Doar că nu văd cui din aceste partide o să-i pese de mesajul alegătorilor.

Cum spuneam în această coloană acum două săptămâni, tânăra beizadea a familei Prigoană n-a avut nicio şansă. Votul inerţial, dat pe aliniere de partid şi decis în primul rând de maşinăria administrativă a Primăriei Sectorului 1, a fost câştigat zdrobitor de un candidat tip Leonid Brejnev, charismatic ca o nicovală.

El putea fi bătut de orice persoană onorabilă şi cu o prezenţă publică decentă din PDL sau PSD. Iar astfel de persoane există, slavă Domnului, ca dovadă că dl Sârbu a ratat intrarea în parlament în 2008 şi ar fi ratat-o în continuare, oricând, confruntat cu un contracandidat credibil.

În loc de asta, PSD a făcut un noncombat oficial, iar PDL un fel noncombat aranjat pe sub masă, mai păgubos decât celălalt pe termen lung. Practic, aceste alegeri au oficializat abandonarea Bucureştiului de către principalele forţe politice ale României, abandonare începută în 2008, când atât PSD, cât şi PDL au refuzat să-şi nominalizeze în cursa pentru Primăria Generală pe cei mai bine plasaţi politicieni: Liviu Negoiţă şi Sorin Oprescu.

Unul a ales să rămână păstor de sector, unde afacerile sunt mai directe şi mai mănoase, iar celălalt să candideze in