Piaţa de avocatură românească este dominată de jucători locali, în condiţiile în care o parte dintre cei străini şi-au restrâns activitatea sau şi-au încetat-o. Casele de avocatură autohtone „au luat faţa“ multinaţionalelor, întărindu-şi poziţia pe piaţă prin deschiderea de birouri regionale sau prin parteneriate cu alţi jucători.
Cu o creştere economică atractivă în perioada 2000-2008, România a fost o ţintă sigură pentru firmele internaţionale de avocatură. Numai în ultimii doi ani, România a bifat intrarea pe piaţă a unor mari firme precum Allen&Overy, DLA Piper, White&Case sau Garrigues. Căderea sectorului imobiliar şi amânarea unor privatizări au făcut însă ca unele nume străine să dispară de pe piaţa autohtonă.
Una dintre primele firme venite în România, casa de avocatură Linklaters din Marea Britanie, a renunţat la biroul din Bucureşti în 2008. „Trebuie luate în calcul şi dimensiunile mici ale pieţei avocaturii de business de aici - o piaţă emergentă care nu a confirmat aşteptările celor de la centru", explică reprezentanţii casei Boştină&Asociaţii. Nici onorariile obţinute aici nu se ridică la nivelul celor din Occident. „Piaţa românească este una a ratelor orare mici ce nu pot susţine un model cu criterii de profitabilitate occidentale", este de părere Cătălin Grigorescu, avocat coordonator al societăţii bpv Grigorescu. Pentru anul în curs, el se aşteaptă la o cifră de afaceri în stagnare,de trei milioane de euro, la nivelul celei obţinute în 2008 şi 2009.
Dacă Linklaters a ieşit de pe piaţa românească, casa de avocatură austriacă Wolf Theis şi-au redus cu un sfert numărul de avocaţi în 2009. „Contextul financiar economic ne-a determinat să regândim activitatea biroului din România. La mijlocul anului trecut am redus numărul de avocaţi de la 30 la 23", a spus Bryan Jardine, managing partner al Wolf Theiss România.
Anul
