O vorbă romănească spune: „Dacă tăceai, filosof rămăneai". Zicala nu a fost inventată numai pentru oamenii care mimează inteligenţa, ci, se pare, şi pentru politicieni. Cu toate acestea nimeni nu pare să ia în seamă această fărămă de înţelepciune.

Dacă vezi un om care tace în timp ce toţi din jurul său vorbesc vrute şi nevrute, ai putea crede că, în comparaţie cu „neghiobii" din jurul său, este un înţelept. Nu este întotdeauna aşa, însă omul, nedeschizănd gura ca să-i scape vreo prostie, rămăne un inteligent, pănă la proba contrarie. Politicienii fac parte dintr-o categorie care, prin definiţie, nu prea tace. Că sunt parlamentari, miniştri sau reprezentanţi ai opoziţiei, fac zilnic afirmaţii trămbiţate pe toate canalele de televiziune. Unii însă, ar trebui să înveţe să mai şi tacă, dacă nu au învăţat să piardă sau să renunţe. Unul dintre politicienii care ar trebui să-şi mai controleze afirmaţiile, mai ales cănd imaginea sa este într-o continuă degradare, este şi Mircea Geoană. Nu ştiu dacă Geoană ar putea părea înţelept, inteligent etc., dacă ar tăcea, dar cu siguranţă i-ar face, în unele cazuri, mult mai bine decăt dacă ar vorbi. După ce a pierdut orice şansă de a mai fi preşedintele Romăniei vreodată, Geoană a pierdut din vedere şi faptul că ar trebui să-şi construiască o strategie de retragere care să-i mai repare imaginea şifonată de pierderea prezidenţialelor. Acum, din păcate este prea tărziu. „Startul" retragerii, chiar şi din funcţia de preşedinte al PSD, a fost ratat de către fostul candidat la prezidenţiale, iar imaginea sa suferă o implozie autoprovocată. Dacă ar fi făcut la timp pasul înapoi, din primul eşalon al politicii, şi-ar fi reabilitat căt de căt prezenţa în scena politică, o prezenţă roasă din păcate de „moliile" unei campanii electorale pierdute. Dar după ce că a ratat momentul să se retragă în glorie, cu titlul că a avut voturi aproape l