PSD-ul pare a dori să se restructureze. Mircea Geoană este considerat a fi vinovat de pierderea alegerilor. Soţia lui Geoană pune vina pe "flacăra violet" şi acuză ca nefastă prezenţa lui Ion Iliescu la pupitrul cu butoane decizionale.
Ion Iliescu, dispreţuind povestea cu "flacăra violet", vrea să readucă la conducerea PSD un vechi copil al său, substanţă din substanţa sa, Adrian Năstase pe numele lui. PSD-ul este împărţit în trei. O parte disperată, dezarticulată, condusă de Mircea Geoană; o parte iliesciană, grea de cap şi de păcate, de care s-a lipit, la fel de disperat ca Geoană, Adrian Năstase; o parte reprezentată la vârf de Miron Mitrea şi Cristian Diaconescu. Soarta acestui partid depinde, în schimb, de modul cum percep lucrurile baronii din teritoriu. Dacă viziunile politice ale celor trei facţiuni sunt discutabile, amendabile şi, nu în ultimă instanţă, de înţeles până la un punct, despre baronii din teritoriu nu putem spune decât că îi doare-n cot de "politică" şi "viziune". De aceea, indiferent de cine va prelua conducerea partidului, PSD-ul nu va putea funcţiona, un timp, decât în virtutea aceloraşi reguli nescrise care l-au transformat în partidul cel mai corupt pe care România l-a avut de la Revoluţie încoace. Rămâne, însă, dorinţa celor care vor să-l impună la vârf pe Cristian Diaconescu de a transforma PSD-ul într-un partid care să iasă din reculul trecutului şi să se articuleze pe un electorat care reprezintă viitorul.
La PDL, ceea ce trebuia să se întâmple, s-a întâmplat. Emil Boc, flancat de cei trei muschetari postapocaliptici - Videanu, Blaga şi Berceanu, vrea - pentru a câta oară! - să facă aceeaşi politică lipsită de viziune, consistenţă, imaginaţie etc. Mă refer, evident, la politica din cadrul partidului. Dacă Voinescu, Preda şi Ungureanu sunt taxaţi rapid ca neavând "experienţă", odrasla lui Prigoană este considerată n
