În apropae 30 de ani de muncă, a reuşit să îmbrace foarte mulţi oameni. Pentru ea, croitoria înseamnă un mod de a îmbina frumuseţea vestimentară şi nu doar o meserie oarecare.

Profil

NĂSCUTĂ. 9 aprilie 1958, la Horezu, judeţul Vâlcea.

STUDII. Şcola profesională şi mai multe cursuri de croitorie.

FAMILIE. Căsătorită, are doi băieţi şi doi nepoţei.

Nu s-a gândit niciodată că va ajunge să coasă pantaloni şi costume pentru sute de oameni, dar pentru că părinţii au îndrumat-o către această meserie, cu timpul, a ajuns să iubească ceea ce face. „Eram foarte tânără când am decis că trebuie să merg la şcoală, să învăţ croitorie. La început, nu îmi plăcea deloc şi aveam impresia că nu voi învăţa niciodată să cos aşa cum trebuie, ca să nu mai vorbim de croit", îşi aminteşte tanti Maria. Cu timpul, după ce a stricat câţiva metrii de stofă, situaţia s-a schimbat. „Începusem să îndrăgesc atât de mult lucrul, că nu mă mai ridicam de la maşina de cusut aproape toată ziua. Bineânţeles că şi cererea era foarte mare, pentru că erau nişte vremuri în care nu prea se găseau prin magazine cine ştie ce haine, majoritatea oamenilor lucrându-şi costumele la comandă", povesteşte femeia.

Şi-a învăţat fiul să coasă ca să poată onora comenzile

Croitoreasă iscusită, femeia s-a specializat în croirea şi realizarea costumelor bărbăteşti. „Am cusut de-a lungul anilor sute de costume bărbăteşti. Veneau la mine oameni din tot judeţul ca să le iau măsuri. Ajunsesem să am comenzi atât de multe, încât nu le mai puteam face faţă", adaugă tanti Maria. Femeia povesteşte că în vremurile acelea, pentru a reuşi să o scoată la capăt cu clienţii l-a învăţat pe unul dintre băieţi să coasă, ca să îi dea o mână de ajutor. „Ca să le termin mai repede, l-am învăţat pe fiul meu cel mic să coasă şi astfel, ajutându-mă şi el, reuşeam să onorez comenzile la timp",