Arşi în flăcări violete şi năuciţi de atacuri energetice, ne căutăm scăparea în şedinţe de exorcizare prin studiourile TV.
Deşi nu decapităm cocoşi şi nici nu înfigem ace în dosul unor păpuşi, ne aflăm în plin desfrâu voodoo.
De câteva zile, trăim într-o demenţă absolută. România după atacul energetic arată mai rău decât Haiti după cutremur. Noroc, totuşi, cu personajul Mircea Geoană şi cu „Mihaela, dragostea mea", a căror vigilenţă ne apără de spiritele rele. Intervenţia soţilor Flinstone ai politicii româneşti a salvat naţiunea de la un pericol mortal.
S-o luăm băbeşte. Luna trecută, marile ziare ale lumii anunţau că omul numărul 2 în stat, social-democratul Mircea Geoană, acuză fraudarea masivă a alegerilor prezidenţiale. Vorbele lui Geoană aveau o anumită credibilitate, căci omul fusese ambasador în SUA şi ministru de Externe. În plus, el se afla la conducerea celui mai mare partid de opoziţie.
Chiar dacă instituţiile statului român au decis că rezultatul alegerilor nu a fost influenţat de fraude, undeva în stratosferă a rămas un reziduu mental: şi dacă, totuşi...? Ultima informaţie spectaculoasă pe care a primit-o cetăţeanul britanic, german, francez sau american a fost aceea că alegerile din România sunt suspectate de o megafraudă.
Iată însă că, o lună mai târziu, acelaşi Mircea Geoană informează planeta că a pierdut alegerile pentru că a fost atacat energetic la duelul final cu Traian Băsescu. Cetăţeanul britanic, german, francez sau american, laolaltă cu cel aborigen sau papuaş, are ocazia, în sfârşit, să afle cine este domnul Geoană, cel care acuzase frauda electorală. Iar prin diversele cancelarii au fost schimbate zâmbete: aha, ăsta-i ăla care...
Da, ăsta-i ăla care. El a şifonat imaginea României în lume, tot el a dat-o acum la apretat. E drept, cu un mare preţ: pulverizarea propriei imagini. Decesele politice sunt uneor
