Primul tur al alegerilor prezidenţiale din Ucraina s-a încheiat cu victoria la scor a liderului opoziţiei, Viktor Ianukovici, cu 35,4%, urmat de premierul Iulia Timoşenko 24,9% şi de Serghei Tighipko 13%. Preşedintele Viktor Iuşcenko ocupă locul 5, cu doar 5,5%. Turul al II-lea al alegerilor se va desfăşura la 7 februarie, între Ianukovici şi Timoşenko.
După revoluţia portocalie de la Kiev, mai ales în Occident, mulţi aşteptau efectul de domino în fostul spaţiu sovietic, care să ducă la înlocuirea regimurilor autoritare cu unele democratice şi liberale. Pe primul loc pe lista schimbării era Belarus, urmat de Armenia, Azerbaidjan şi chiar de Uzbekistan. Însă singura piesă a dominoului care a căzut a fost Kîrgîzstanul, unde revoluţia lalelelor l-a pus pe fugă pe preşedintele Akaev.
Observatorii aşteptau mari schimbări în Georgia şi Ucraina. Ei porneau de la premisa că democratizarea este inevitabilă şi n-au observat fragilitatea noilor democraţii. Nici reacţia Rusiei n-a fost prevăzută. În plină ofensivă pentru refacerea influenţei în aşa-numita străinătate apropiată, Rusia a urmărit împiedicarea venirii la putere a unor lideri prooccidentali în fostele republici sovietice şi a supus Georgia şi Ucraina presiunilor politice, chiar militare, şi, în primul rând, economice.
La 5 ani de la revoluţia portocalie, rezultatele dezamăgesc. Revoluţia portocalie nu a favorizat răspândirea democraţiei, ci, mai degrabă, a oferit pretextul consolidării regimurilor autoritare. Liderii societăţii civile, organizaţiile neguvernamentale, mai ales cele de tineret, au fost supuse presiunii crescânde a regimurilor care vedeau în ei/ele principala ameninţare. Aplauzele occidentalilor n-au fost însoţite de proiecte concrete de integrare a acestui spaţiu. UE a fost foarte rezervată în privinţa perspectivelor de aderare ale Ucrainei, Georgiei şi Republicii Moldova. La
