Ganditi-va la cazul in care trebuie analizata situatia dintr-o partida de sah si trebuie prevazuta evolutia ei. Un amator ar putea analiza si prevede mutarile imediate si rezonabile ale jucatorilor, amatori ca si el. Un sahist mai cu experienta ar analiza in profunzime, si ar restrange numarul de variante de joc bune pe care le-ar juca un expert, scrie Doc pe blogul sau.

Un mare maestru ar putea sa prevada combinatia aceea unica si extraordinara care ar putea sa duca la victoria unuia dintre jucatori, daca ar fi si acesta indeajuns de maestru ca s-o descopere. Cu alte cuvinte, ca sa poata sa-si faca cum trebuie treaba, nivelul analistului trebuie sa fie cel putin egal cu cel al jucatorilor. Pe masura ce acest nivel creste, creste si acuratetea analizei.

Doar ca aceasta regula, aceasta progresie sufera o exceptie semnificativa: nu e indeajuns sa fii maestru, trebuie sa fii un geniu paranormal ca sa poti sa prevezi evolutia unei partide atunci cand jucatorii fac permanent gafe de neconceput pentru cel mai novice amator de sah. Exista ceva chiar mai dificil de prevazut decat o combinatie cu care un jucator isi invinge adversarul dupa 17 mutari: greseala uluitoare care-l face sa piarda imediat. Dar si situatia asta e relativ simpla pentru analist, fata de cea in care, dupa o astfel de greseala, adversarul are tendinta sa raspunda cu una la fel de mare.

Asta e problema cu analiza politica din Romania. E extrem de greu sa anticipezi evolutiile fie si pe termen mediu (un ciclu electoral), pentru ca actorii se intrec, nu in mutari inspirate cat in gafe care mai de care mai neasteptate. Se comporta ca si cum telul ar fi sa se duca pe sine intr-o situatie politica cat mai ingrata, doar ca sa vada daca adversarii sunt capabili sa ajunga intr-una si mai si. In aceasta situatie nu e de mirare ca un om politic aflat intr-o criza de relativa rationa