Pneumococul colonizează, în mod curent, zona nazofaringiană, fiind depistat la 40%-50% dintre copii şi 20%-30% dintre adulţii sănătoşi, de aici el putându-se extinde în zonele învecinate - bronhii, ureche medie, sinusuri. În mod normal, mecanismele de apărare locală şi generală nu permit dezvoltarea unei infecţii.
Dacă însă acestea sunt depăşite, germenii proliferează şi atacă organismul, putându-se răspândi şi la distanţă, pe cale hematogenă (prin sânge) sau limfatică în diferite puncte ale corpului. Factorii locali de risc sunt: fumatul sau expunerea la alte noxe respiratorii, infecţiile respiratorii virale banale, alergiile sau alterările produse în diferite afecţiuni respiratorii (BPCO sau astm bronşic).
Bolnavii cu unele afecţiuni cronice sau care se asociază cu o scădere a imunităţii: boli cardiovasculare şi pulmonare, diabet zaharat, alcoolism, ciroză hepatică, insuficienţă renală, cancer sau cei care urmează tratamente imunosupresoare sunt mai susceptibili în dezvoltarea unor forme grave de boală. Copiii, mai ales cei sub 2 ani, la care apărarea imună nu e completă, şi persoanele peste 65 de ani, chiar într-o stare de sănătate aparent bună, sunt mai expuşi la infecţii. Cele mai frecvente cazuri se întâlnesc de la sfârşitul toamnei până la începutul primăverii.
Localizarea infecţiilor
Clinic, pneumococul produce frecvent infecţii ale aparatului respirator şi zonei nazofaringiene (angină, amigdalită, sinuzită, otită, laringită, bronşită, pneumonie, pleurezie), meningite, peritonite (infecţii ale peritoneului, foiţa care acoperă organele abdominale), infecţii ale aparatului locomotor (artrite sau osteomielite), mai rar infecţii dermatologice (abcese), oculare (conjunctivită purulentă bilaterală), cardiace (endocardită sau pericardită). Invazia pneumococilor în sânge determină bacteriemii sau septicemii grave ce, chia
