Dintre cluburile mari, doar Dinamo a ales să se antreneze la munte. Specialişti din fotbal analizează dacă e mai bine să alergi prin zăpadă ori pe gazon perfect

Marius Niculae se chinuie pe pantele din Poiana Braşov, în timp ce Bănel Nicoliţă aleargă pe terenul perfect al unui stadion modern din Antalya. Care dintre cei doi va fi avantajat în retur? Antrenori, preparatori fizici şi medici au comentat opţiunile formaţiilor din Liga I, ţinînd cont de eficienţa pregătirii, de riscurile pe care le implică muntele asupra sănătăţii jucătorilor şi de efectul antrenamentelor făcute la altitudine mare.

Ţălnar e antrenorul singurei candidate la titlu care a mers la munte. "Ştiu că băieţilor le este greu, că mă înjură şi mă vor înjura şi mai tare, dar este spre binele lor şi vor vedea în viitorul apropiat că o să le priască", crede tehnicianul lui Dinamo. "Cîinii" au alergat ieri prin zăpadă, la minus 7 grade Celsius. În acelaşi timp, rivalii lor din campionat s-au bucurat de 20 de grade în plus în Turcia.

1.100 de metri e altitudinea la care s-a antrenat ieri Dinamo. Altitudinea medie din Antalya e de 115 metri

Pro-munte:

"Returul se dispută cumva numai la soare?"

Fostul preparator fizic al Stelei din perioada de glorie maximă a trupei din Ghencea, Florentin Marinescu, a spus că avantajaţi sînt cei care se duc la altitudine. "Cum să fie un impediment că e frig la munte? Meciurile din retur se dispută cumva numai pe terenuri perfecte, la soare şi la peste 20 de grade? Nu se joacă şi pe zăpadă şi la minus cîteva grade? Apoi, la munte te fortifici şi psihic, treci de o barieră psihologică în momentul în care execuţi o pregătire dură şi îţi va fi mult mai uşor la meciuri", a spus Marinescu.

"Ha-ha! Da, ştiu că se numeşte pregătire sovietică. Se cheamă aşa fiindcă a fost adusă de ruşi, doar ăia au iarnă şi