"Meseria de dirijor este o vocaţie. Opera este un viciu. Norocul meu este că vocaţia şi profesia se suprapun. Prima mea profesie a fost de pianist, dar atracţia dirijatului a existat dintotdeauna", spunea dirijorul Operei Naţionale Bucureşti, Vlad Conta. Astăzi împlineşte 56 de ani. La mulţi ani!

"Am o agendă încărcată, pe care încerc să o realizez cât mai bine cu putinţă. Până acum, în această stagiune am dirijat la Opera Naţională vreo şase titluri diferite, fiecare de mai multe ori. Ultimele au fost: premiera cu Hansel şi Gretel, Liliacul... urmează tot cam atâtea titluri cu aceeaşi frecvenţă ca şi până acum, plus programe simfonice în concerte ca dirijor invitat.

Sunt un muzician profesionist, încerc să fiu cât mai profesionist cu putinţă... În prezent sunt dirijor. Pe parcursul acestei cariere am învăţat, de fapt continuu să învăţ să fiu mai răbdător, mai tolerant.

Concertele de la Londra cu «Philharmonia», cele cu Orchestra Naţională din Washington sau fantezia de Beethoven (pentru pian, cor şi orchestră) cu Filarmonica bucureşteană cu siguranţă sunt primele în topul împlinirilor mele profesionale. Cât despre împlinirile personale... prefer să le păstrez pentru mine.

Trebuie să recunosc că, aşa cum spune fiul meu, sunt «over the hill», adică de partea cealaltă a colinei. Cu toate astea, cred că sunt destul de entuziast şi de pozitiv faţă de ce va urma sau de ce poate urma...

Un eveniment pe care l-am tot aşteptat şi nu s-a împlinit încă...

Dacă ne referim în planul profesional, cu siguranţă ar fi... tetralogia wagneriană. Amintirile, în mod evident, au de-a face cu trecutul... Şi, amintindu-mi acel vechi proverb chinez... Mă gândesc la lampa care luminează drumul care a fost... Nu mă inspiră foarte mult să mă gândesc înapoi.

De ziua mea... mi-e dor de toţi cei care nu mai sunt şi ca