» Privind pe termen lung, oscilatiile dobanzilor sunt halucinante chiar si pentru un stat care nu a experimentat dezechilibre majore precum SUA. Intre dobanzi de 0 si 20% in ultimii 40 de ani (cat scadenta unui credit ipotecar) se afla un sir lung de falimente si drame personale.
Cei care sunt tentati acum de perspectiva obtinerii unui credit in Programul "Prima Casa", incantati de perspectiva dobanzilor mici (cam 5% pentru imprumutul in euro), se gandesc prea putin cat de impovarator ar putea deveni un astfel de imprumut luat in momentul in care Euribor (dobanda de referinta) este la minimele istorice. Incercam sa-i ajutam urmarind oscilatiile dobanzii de politica monetara in SUA, in ultimii 40 de ani.
In ianuarie 1971, de pilda, dobanda Fed era de 4,5%. Pana in februarie, cateva modificari succesive o aduceau la 3,5%. Ei, ce bine e sa ai credit cand costul finantarilor scade, nu? Asa sunt convins ca au gandit multe mii de americani in acel moment. Numai ca… ghinion! Dobanzile incep sa urce si ajung in jur de 5% in perioada verii, ramanand apoi la acest nivel pana la finele anului. Ei, 1,5% in plus n-ar fi chiar o tragedie daca nu te-ai indatorat excesiv. In 1972 si 1973 dobanzile cresc insa sustinut, sigur, nu in pasi mari si brusc, dar cu pasi mici si desi la sfarsitul anului 1973 dobanda de politica monetara ajunsese deja la 9%. Oops! O crestere de 6,5% in mai putin de 3 ani nu e chiar de colo; ganditi-va ca in cazul unui credit ipotecar vorbim de sume mari, chiar sute de mii de dolari. In luna mai 1974 dobanda urcase la 13%! De la 3,5 la 13% e o distanta care poate fie egala cu cea din casa in… strada, distanta pe care multi americani au parcurs-o ajutati si de o intrare neprevazuta in somaj.
Caruselul Fed
De aici incep insa scaderile, Fed a considerat probabil ca a aspirat suficienti bani din piata astfel incat amenintarile
