Pasionat de natură, bucureşteanul utilizează la prepararea materialelor de pictat doar reţete pe bază de produse naturale.

De dragul vieţii în natură şi al traiului sănătos, Bogdan a părăsit Bucureştiul şi s-a retras în comuna Beciu din Oltenia, unde şi-a construit o casă, înconjurată de livadă şi grădini. Acolo pictorul bea apă din izvor şi mănâncă doar din ceea ce creşte pe pământul pe care îl îngrijeşte.

„Trăiesc şi pictez ca în vechime şi nu regret nicio clipă confortul vieţii la oraş“, explică artistul pasionat de vechile reţete, pe care le apreciază ca fiind „ecologice 100%“.

Pictează sfinţi şi domnitori

Bogdan pictează adesea pe lemn de stejar, ţinut la uscat ani în şir. „Pe un astfel de lemn am pictat, recent, un Sfântul Gheorghe, o icoană de 55 pe 61 de centimetri, care are pe margine un chenar cu casete în care am reprezentat scene din viaţa şi martirajul sfântului, înnobilate cu foiţă de argint patinat. Astfel, icoana pare veche de sute de ani“, explică pictorul.

Mereu inspirat de natură, Bogdan nu ezită să picteze icoane chiar şi pe bucăţi de lemn din ulucile vechi de gard, tari ca piatra şi pe care le numeşte „rupture“.

Fără să se abată de la canonul iconarilor, Bogdan ştie să creeze, în icoanele sale, compoziţii pline de viaţă. El a pictat şi icoane mici de doi centimetri, utilizând o pensulă cu un singur fir de păr. Totuşi, cel mai frecvent realizează icoane monumentale, acoperite cu foiţă de argint sau de aur de 24 de karate.

Un alt proiect de suflet al artistului este seria portretelor de voievozi, pe care a început-o cu Vlad Ţepeş. „L-am pictat tot pe stejar. De jur împrejur, în casete argintate, am pictat bestiarul legendar al lui Dracula, cu vampiri, diavoli, strigoi, dar şi dragonul de pe blazonul lui Ţepeş şi mai multe castele“, explică artistul.

Foloseşte reţete de sute de ani

Bo