Bătrânul scrie anecdote de 50 de ani. A supravieţuit celui de-al doilea Război Modial şi regimului comunist cu un atu greu de combătut: simţul umorului.

PROFIL

Născut. 12 iulie 1926

Profesie. Şef de haltă Piatra Craiului

Familie. Cinci nepoţei

Povestea lui Teodor Balmoş începe în anul 1945, când, la doar 20 de ani, s-a angajat ca frânar la CFR Oradea. În ciuda greutăţilor, bărbatul a ajuns în câţiva ani şef la Căile Ferate. Viaţa zbuciumată l-a îndemnat la scris. A colaborat cu ziare naţionale şi locale şi a schimbat apoi jurnalismul cu gluma. Acum, Teodor Balmoş încântă cunoscuţii cu anecdote.

Amintiri din război

„M-am angajat la Căile Ferate în toiul celui de-al doilea Război Mondial. Erau vremuri grele. Nici uniforme nu ne dădeau”, rememorează Balmoş. „După primele luni, m-am întâlnit cu doi săteni din Măgeşti. S-au rugat de mine: du-ne acasă”, povesteşte Teodor. Deşi se temea, bărbatul s-a hotărât să-i ajute. „Lucram la un tren de marfă. I-am înghesuit printre cărbuni. Abia puteau respira săracii, dar au ajuns cu bine”, spune bătrânul. Balmoş crede că în vremuri de restrişte, oamenii au trebuit să se ajute între ei, pentru a supravieţui. Indiferent dacă au fost cunoscuţi sau străini, Balmoş le-a întins mâna. „Mi-era milă de prizonieri. Ţin minte de parcă ar fi fost ieri traseele Budapesta –Oradea”, se destăinuie Teodor. „Odată ne-am întors cu 35 de vagoane de prizonieri ruşi. N-aveai voie să te apropii de ei. Dacă te vedea santinela, te împuşca. Îi ţineau însetaţi şi fără mâncare. Le dădeam pe furiş o bucată de pâine, apă, ce aveam şi eu de-ale gurii”, explică bătrânul. Sufletul mare l-a ghidat pe calea cea bună şi în timpul regimului comunist. Ca să aducă un zâmbet pe buzele cunoscuţilor, a început să scrie anecdote.

Ziarist în vremea cenzurii

„La Căile Ferate, vedeam tot felul de ac