Baletul îi este la fel de drag precum viaţa însăşi şi asta pentru că îi cere mereu să fie creativ şi îl ajută să îşi exploreze limitele.
Născut
1 iunie 1974, Bacău.
Studii
Universitatea de Arte Vatra, Baia Mare, anul II
Liceul de Coregrafie şi Artă Dramatică Octavian Stroia, Cluj-Napoca.
Familie
Căsătorit, are un copil.
Ce-i place
Să creeze, să inventeze mişcarea, să şofeze, să pescuiască, să aibă linişte. „Aş sta cu zilele la pescuit. Mă relaxează apa şi toată frumuseţea naturii. Totodată aş merge mii de kilometri spre oriunde. Ador muntele.“
Ce nu-i place
Incompetenţa, prostia dusă până la absurd, chiar absurdul însuşi. Îi lasă un gust amar lipsa de bun-simţ, amatorismul catalogat drept artă, vedetismul excesiv. Îl enervează să-i fie tulburate apele atunci când lucrează la un proiect.
Se simte lipsa unei şcoli de balet în Craiova?
E.B.: Este nefirească. Eu mă gândesc serios la o şcoală de balet particular, pentru că sunt mulţi copii care vor să îmbrăţişeze această artă, chiar să îşi croiască un drum în viaţă în această direcţie.
Cum este perceput baletul în Craiova?
E.B.: Am uneori impresia că nu este luată în serios această profesie şi mă raportez la acest oraş cand spun asta, pentru că aici trăiesc. Dar ştiu în acelaşi timp că prin proiecte variate publicul va putea fi adus aproape de spectacolele de balet.
Ar putea vorbi ore în şir despre arta care i-a dat sens vieţii profesionale, despre satisfacţiile extraordinare pe care i le-a adus de-a lungul timpului. Un timp îndelungat, deoarece Emilian Belcin a intrat în lumea baletului când era un copil. Reaminteşte mereu şansa de a se fi şcolit într-una din cele mai importante instituţii de învăţământ de profil din România, şcoala clujeană de coregrafie. Vede acest lucru ca pe un atu pentru tot ce a urmat mai târziu în profes