Este „uns", de curând, şef la Catedra de Istorie (noiembrie 2009), din cadrul unei facultăţi tinere. Facultatea de Istorie, Filosofie şi Teologie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos" din Galaţi, i-a oferit regimul specific pentru a se forma tehnic şi a ţinti cu eficienţă spre obiectivele sale profesionale.
„După 1989 am redescoperit vorbirea liberă şi am tot vorbit fără a transpune în practică ceea ce spunem. Suntem excelenţi demagogi", spune profesorul Arthur Tuluş.
Consideră că predarea istoriei în şcoli (şi nu doar a istoriei) nu mai poate fi îmbunătăţită printr-o modificare a conţinutului manualelor sau o reducere a cantităţii de informaţie, care în ultimii 20 de ani s-au tot făcut, ci, mai ales, prin „îmbunătăţirea imaginii şi a prestigiului, în rândul comunităţii, a celor care predau, respectiv a profesorilor. Aceasta e marea tară a învăţământului în general."
Crede că mentalul populaţiei este profund modificat, aspiraţiile românilor de după Revoluţie devenind extrem de materialiste.
„Progresul unei comunităţi umane nu este garantat de conturile bancare şi viaţa trăită exclusiv pe principii economice, ci pe un cumul de cunoştinţe, deprinderi civice şi înţelepciune socială. Profesorii nu mai reprezintă modele în viaţa tinerilor, iar acest lucru este foarte dăunător pentru formarea lor şi a societăţii de mai târziu", spune Arthur Tuluş.
Este de părere că tot felul de apariţii găunoase şi excesiv mediatizate s-au transformat în modele, răul fiind „promovat" prin unele căi media. Profitul, cu orice preţ şi prin orice mijloace a ajuns noua religie a celor mai mulţi.
Cauzele care au provocat degradarea imaginii profesorului sunt legate atât de salarizarea lui mizerabilă, cât şi de mesajele (din subtext) transmise de „marii" lideri politici români care consideră învăţământul o ramură economică neproductivă şi neprofitabilă. @N_