- Cultural - nr. 463 / 20 Ianuarie, 2010 Motto: "In trecerea grabita prin lume, catre veci / Fa-ti timp macar o clipa, sa vezi pe unde treci ... / Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat, / Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis, / Fa-ti timp pentru prieteni cu sufletul deschis." (Rudyard Kipling) Citeam aceste versuri gandindu-ma la dascalii care trudit la nasterea acestei carti (Iftimia Avram, Musata Bocos, Adela Butiurca, Horatiu Catalano, Corina Istrate, Manuela Koszorus, Dora Macean, Denisia Man, subsemnata, Luminita Pop, Maria Rodica Rusu, Letitia Sava, Eugenia Somesan) si am realizat ca e mai mult decat o carte: e o oprire in timp, e o contemplare a vietii de la catedra, dincolo de teoria si practica educationala, e o fericita intalnire intre prieteni si colegi care si-au dat mana sa ridice o piatra de aducere-aminte a trecerii lor prin lume. Nu e doar o alta carte, este cartea noastra. Ea este motivul pentru care ne-am intalnit intr-un punct comun, dupa ce ne-am croit drum printre informatii, sute de pagini cu informatii care isi cereau dreptul la unitate, coerenta si coeziune. Sub povara celor trei lucruri irevocabile ale vietii _ timp, cuvinte rostite si oportunitati _ am devenit o echipa si am inteles aproape dureros (daca ne gandim la energia investita si la efortul depus), ca o parte din viata noastra va ramane inchisa mereu in paginile acestei carti, ca ceea ce a fost dat, inapoi nu va mai fi luat. Dar aici e frumusetea intelepciunii! Nici nu mai e nevoie sa fie luat ceva inapoi. Viata nu poate exista decat in masura in care se daruieste. Aceasta e conditia dascalului care ar inceta sa mai existe daca nu ar avea pe cine invata, pe cine calauzi. Pentru omul aflat pe calea devenirii si a autocunoasterii, dascalul e calauza care taie un drum prim maracinisul dens al informatiei. Calatorul-elev, obosit si frustrat ca isi pierde o parte