Mandatul primului presedinte de culoare din istoria Statelor Unite ale Americii, Barack Obama, a inceput ca o promisiune.
20 ianuarie 2009 a reprezentat pentru multi americani (si nu numai) promisiunea unei noi ere, una a prosperitatii, egalitatii si, de ce nu, a fericirii. Pe umerii lui Obama, un orator electrizant, un politician aparent fara pata si un adevarat aparator al familiei, s-au aruncat toate problemele lumii.
In plina criza economica de proportii, dupa opt ani de guvernare republicana si cu doua razboaie purtate de americani in strainatate, Obama reprezenta speranta in schimbare. Chiar si cei mai infocati critici ai sai au gasit momentul inaungurarii noului presedinte emotionant si incarcat de asteptari pozitive.
Dupa un an, aura magica a noilor ocupanti de la Casa Alba a disparut. Era inevitabil ca un mandat inceput cu atat de mari asteptari sa nu poata mentine ritmul realizarilor. A disparut speranta ca orice criza, orice razboi, orice problema poate fi rezolvata rapid si fara dureri, de un lider capabil si dornic.
Obama inceputului de 2010 este inca placut de americani (popularitatea lui a scazut de la 64 la 50 la suta in acest rastimp), insa activitatea lui ca presedinte este privita cu mai mult spirit critic si scepticism.
Amatorii de statistici se delecteaza urmarind "radarul" site-ului PolitiFact, care contabilizeaza promisiunile si realizarile noului presedinte. Din cele peste 500 de promisiuni facut de Obama in cursul campaniei electorale, 91 au fost puse in practica, asupra a 33 a ajuns la un compromis, pe 87 le-a amanat si pe 14 le-a incalcat. Cele care raman sunt "in lucru".
Spre exemplu, Obama a reusit sa se tina de cuvant in ceea ce priveste legea privind extinderea finantarii publice pentru asigurarile de sanatate ale copiilor, a inceput sa stabilizeze guvernul afgan, c
