- Editorial - nr. 463 / 20 Ianuarie, 2010 Ma intorc cu mai bine de un an in urma. La 28 februarie 2008, dupa ce a fost internat, trecand, din nou, prin momente grele, de cumpana, pentru o interventie chirurgicala pe cord deschis la Spitalul Clinic din Fundeni, intr-un moment disperat pentru marele poet, imi intitulam, inspirat de poetul Adrian Paunescu, editorialul astfel: "Daca scrie Grigore, in jur este mai putina tristete!". Asa am crezut eu, care l-am cunoscut bine, dupa atatea intalniri: intr-adevar, pana lui alunga, de fiecare data, tristetea, ura, cenusiul, uratul. "Durerea si lupta se ajuta reciproc!" - spunea atunci Grigore Vieru -, inclestarea pentru supravietuire considerand-o un fel de steag personal. Momentul era hotarator, iar atunci cand "suferinta devenea o arma" pentru marele poet, medicii renumitului spital, mari profesionisti in chirurgia cardiaca, pusi in fata unei situatii dificile, au decis: introducerea unui stent pentru intreaga lui viata. Si l-au pus pe picioare, prin acel act salvator. Speram, din tot sufletul, ca si de aceasta data, dupa cumplita incercare, priceperea medicilor si puterea ocrotitoare a Parintelui Indurarilor sa faca minunea. Speram sa fie salvata viata puternicei personalitati luptatoare, viata care, nu o data, a fost pusa in pericol. Grigore Vieru a triumfat prin acel mare drag pentru limba si neam. Pentru "limba care nu se abandoneaza in pustiul singuratatii!". Pentru neamul care confera dainuire. Dupa ce a vazut atunci moartea cu ochii, ajutat de Dumnezeu, cu "inima de metal", cum se exprima poetul Adrian Paunescu, spunea: "Pregatindu-ma de moarte, m-am trezit pregatindu-ma de viata". Doream, si acum, ca Bunul Dumnezeu sa-l mai pregateasca o data pentru viata! Propus la Academia Romana (de Zoe Dumitrescu-Busulenga), pentru Premiul Nobel pentru Pace, posesor al "Medaliei de Aur" a Organizatiei Mondiale a Proprietatii