Am ezitat putin inainte de a incepe sa scriu aceste randuri. Mi se pare o lipsa de decenta sa expui aici o astfel de problema spre dezbatere. Nebunia din ultimele zile pare insa ca a impins politica tot mai mult inspre transcendenta. Inevitabil, ajungi fata in fata cu intrebarea care lamureste totul – exista sau nu Dumnezeu? Rostita, intrebarea poate parea deja frivola.
Raspunsul a ajuns astazi sa fie subinteles, atat din partea celor care cred, cat si pentru cei care nu cred. Este de la sine insteles si intr-un caz si in celalalt. Nimeni nu mai vorbeste despre asta, iar a aduce argumente pentru oricare din teze pare ridicol. Un comentariu la un articol precedent, care invoca mai mult ironic existenta lui Dumnezeu in ajutorul lui Mircea Geoana, m-a pus pe ganduri. Comentariul in toata seriozitatea lui ma lasa sa cred ca inca nu este cu totul si cu totul ridicol sa mai vorbim deschis despre existenta Sa.
Redau aici integral comentariul cu pricina – este semnat de Adiiord care credea ca Dumnezeu NU exista pentru ca: “a) Atributul sau de Atotstiutor intra in contradictie cu liberul arbitru uman. Daca fiinta umana scapa determinismului, atunci e imposibil sa existe o fiinta care sa stie toate lucrurile, inclusiv pe cele viitoare.
b) Constiinta este un proces, nu o stare, de aceea
b1) nu poate exista o constiinta in afara timpului si
b2) nu poate exista o constiinta statica.
Din b2) rezulta ca daca Dumnezeu ar exista si ar avea constiinta atunci aceasta ar fi schimbata de trecerea timpului, ceea ce contrazice si atributul Perfectiunii. Prin b1) se contrazice posibilitatea ca Dumnezeu sa fie anterior timpului, pentru ca simpla decizie de a crea timpul il plaseaza pe acesta apriori in timp (decizie = constiinta = timp).
Sunt mai multe argumente care vizeaza imposibilitatea existentei simultane a atributelor lui Dumnezeu intr’o si
