O să le fur o bucăţică de poză colegilor de la evz.ro pentru că m-am descoperit într-o fotografie de la GDS, la o întîlnire a preşedintelui cu intelectualii săi multiubiţi, lîngă… Aliodor! Fuck, a stat lîngă mine. Foarte politicos, i-a cedat scaunul unui tip din faţă care stătea într-un picior. Am şi schimbat două vorbe, i-a făcut loc lui Lili Ruse, prinsă la boxă, să treacă. Şi tot aşa, Aliodor lucra.
Eu eram cel mai aproape de radiaţiile aliodoriene. Cristi Teodorescu, mai intelectual, a prins fotoliu mare, deci a stat mai departe şi mai confortabil. Ioan Stanomir şi Aligică îmi închiseseră ieşirea prin faţă. În stînga, Băsescu. În spate, Aliodor. Şi te mai miri că am votat cu omul. Un fleac, m-au ciuruit.
Dovada că am fost iradiat, iată pasaje din articolul pe care l-am scris după ce am plecat de la GDS, pe 28 octombrie 2009:
- “- m-a impresionat mobilitatea fizică extremă a lui Băsescu. Tipul are o mişcare ciudată din tors care-l face să acopere 180 de grade şi să-ţi dea impresia, o dată la două minute, că te priveşte direct în ochi şi stă de vorbă doar cu tine. Iar la dat mîna e campion. La sfîrşitul întîlnirii, din două mişcări a dat mîna cu toată lumea, inclusiv cu mine care stăteam în spate. doar operatorii au scăpat. iarăşi impresionant.”
- “Îl cred pe domul Liiceanu că a obosit. Toată sala părea obosită. Era acolo un grup care şi-a asumat statutul de vîrf de lance în societatea civilă timp de 20 de ani. Primii 6-7 ani au fost de glorie. După aceea a început decăderea, după părerea mea. Dar principala dezamăgire a fost să văd cum i-a vampirizat Traian Băsescu de energie. Era chiar mai filozof decît filozofii din ţară, mai mobil în idei. Nu s-au atins teme incomode decît în măsura în care a vrut Băsescu. Trist. Şi mai trist însă e că de multe ori erau traşi de mînecă ştrengăreşte atunci cînd alunecau în vechile făgaşe oratorice.