Neonatologul duce o luptă continuă pentru salvarea nou-născuţilor din regiunea Moldovei, care vin pe lume înainte de termen. Pe Maria Stamatin nu ţi-o poţi imagina altfel decât în mijlocul copiilor.

Chiar şi atunci când nu se află printre incubatoarele care adăpostesc bebeluşi firavi, ci în biroul ei de la etajul şase al Maternităţii „Cuza Vodă“, medicul are grijă să fie înconjurat tot de copii.

Câteva chipuri de diferite vârste, cu părul blond sau şaten, cu ochi albaştri sau căprui, îi zâmbesc din fotografiile răspândite în biblioteca din birou.

„Panoul de onoare“, aşa cum îl numeşte medicul, conţine doar câţiva dintre copiii care au de ce să-i mulţumească Mariei Stamatin. Medicul recunoaşte că neonatologia a ales-o pe ea şi nu invers, dar este convinsă că dacă ar lua-o de la capăt, viaţa ei ar gravita tot în jurul nou-născuţilor.

Visul ei a fost să fie pediatru, iar cea care a modelat-o şi i-a deschis acest drum a fost bunica. „De mică voiam să ajut oamenii. Bunica mi-a inspirat această dorinţă, ea a fost şi cea care ne-a învăţat pe fratele meu şi pe mine să respectăm oamenii“, declară Maria Stamatin.

De la pediatru la neonatolog

Printre copiii care au trecut prin mâinile ei se numără cei din comunele Plugari, Dolheşti, Ţigănaşi. Abia în 1988 a ajuns în secţia de nou-născuţi a Maternităţii „Cuza Vodă“. La scurt timp a început procesul de transformare a pediatrului în neonatolog. A fost o adevărată provocare pentru că în România această disciplină nu se regăsea în curricula de pregătire şi nu existau specialişti. „Am fost autodidact. Tot ce am învăţat ştiu din cărţi“, spune neonatologul.

Din 1991, a început să pună bazele Secţiei de Terapie Intensivă Neonatală, iar primul pas a fost formarea unei echipe de asistente profesioniste. La acea vreme, terapia intensivă însemna „trei incubatoare şchioape“