M-am gândit să inaugurez un fel de rubrică aici pe voxpublica. Nu ştiu alţii cum sunt, vorba amicului Creangă, însă eu m-am cam săturat de paranormal, monden şi politică. Nu doar că m-am săturat să scriu despre frivolităţi devenite fenomene sociale, ci m-am săturat şi să citesc despre aşa ceva. Prin urmare, m-am văzut nevoit să vă momesc folosind un titlu niţel forţat. Ceea ce vreau să fac este să încep o serie de recomandări literare. În fiecare zi de miercuri (eu fiind cel care face regula, o să-mi permit şi excepţii), o să recomand o carte dintre cele pe care le-am citit cu plăcere. Nu e cazul să vă speriaţi sau să mă bănuiţi că aş vrea să le iau pâinea de la gură celor care au bloguri cu şi despre cărţi. Adevărul e că, în ciuda faptului că nu pierd nicio ocazie de a povesti cum citeam eu la 5 ani şi câte cărţi am citit de atunci până în prezent, mă consider incapabil să fac o recenzie ca lumea. Nici nu prea mă dau în vânt după recenzii, ca să fiu sincer. Singura mea tentativă, la cererea unui prieten, a degenerat într-o relatare despre experienţa lecturării unor povestiri de Buzzati. Cam aşa ceva aş vrea să fac aici. Recomandările se vor baza pe câteva fragmente din cărţile în discuţie şi pe scurte povestiri despre felul în care m-am regăsit în paginile lor. Sper că se vor găsi măcar câţiva comentatori care să fi citit cărţile recomandate şi care să vrea să îşi spună părerea despre ele şi despre alte cărţi care merită citite.

Încă sunteţi aici? Sunt impresionat, trebuie să recunosc! Am omis să vă spun că recomandările se vor baza pe lecturi accesibile tuturor. Chiar dacă am recurs la un titlu discriminatoriu, trebuie să menţionez că incultura nu e o chestiune incurabilă, chiar dacă devine din ce în ce tot mai greu de tratat odată cu trecerea anilor. Aşadar, sper ca aceste texte săptămânale să-i relaxeze pe cei culţi, iar pe inculţi să-i apropie, cât de cât,