De sărbători, în faţa Primăriei din comuna Oancea, judeţul Galaţi, un Moş Crăciun de mărimea unui om îşi face datoria frenetic: dă din mînă şi urează Merry Christmas!… În curtea aceleiaşi Primării stau, de astă dată nemişcate, nişte utilaje încă fercheşe, pe care scrie: „Donaţie din partea poporului japonez“.
De la primarul Viorel Chiriloaie aflăm că într-unul din pîraiele locale, Ştefan cel Mare îşi spăla rufele. Descendenţa de la Ştefan este, de altfel, marcată printr-o troiţă (construită în 1936, refăcută în 2004 şi inclusă în stema comunei).
Atestarea oficială a localităţii este anul 1521, din vremea lui Ştefăniţă Vodă, dar dovezile arheologice demonstrează o vechime mult mai mare: „avem nişte hrube în comună, dintre care una ce pleacă de la monumentul de lîngă şcoală, unde s-au găsit monede din 1221, pe cînd erau hunii şi tătarii“ (precizează primarul).
Puţină istorie
Comuna a participat la multe alte evenimente istorice importante: „Cînd Antonescu a spus «Vă ordon treceţi Prutul!», pe 22 iunie 1941, războiul a pornit de aici. În acelaşi an, satul a ars complet. În 1944, cînd s-au întors armele, a ars din nou... Toată populaţia a fost evacuată“ (Viorel Chiriloaie).
De altfel, pentru fiecare eveniment la care au participat, cu sfîrşit fericit sau nu, oncenii înalţă cîte un monument. Pe teritoriul comunei există patru monumente, dedicate, printre altele, celor căzuţi în cele două războaie mondiale. Istoria şi raportarea la un trecut idilic par să fie importante: „Înainte de război, comunei i se spunea «picior de Paris». Au fost aici oameni harnici, proprietari, erau în jur de 500 ha de baltă, o mină de aur pentru populaţie. Şi vreo 14 tutungerii. Liceul se făcea la Cahul. Erau vreo 4000-5000 de locuitori“ – povesteşte primarul.
Totul la timpul trecut. După 60 de ani de colectivizare, „care a distrus totul, acum populaţia e îmbă
