Zile geroase. Pe străzi se vorbesc toate limbile pămîntului. Vienezi adevăraţi se întîlnesc foarte rar. Seara, în Graben se aprind candelabre spectaculoase, ce reproduc originalele din celebra Sală de Aur de la Musikverein. În faţa Primăriei se bea vin fiert şi se întinde ecranul imens pe care va putea fi urmărit, în transmisie directă, în prima zi a lui 2010, tradiţionalul Concert de Anul Nou. Celebrele cofetării şi cafenele vieneze Gerstner şi Dehmel, printre cele mai cunoscute şi mai la îndemînă în inima tîrgului, nu fac faţă clienţilor dornici de un Kleiner Schwarzer (espresso cu lapte), un Wiener Melange (cafea cu lapte şi spumă de lapte), o Maria Theresia (espresso dublu cu lichior de portocale), un Fiaker (espresso dublu cu mult zahăr şi rom), de o felie de tort cum numai la Viena poţi găsi – tort Bösendorfer sau Linzer Torte – ori de un ştrudel cu mere şi cu sos cald de vanilie. La tortul Sacher original, pe care ai dori să îl guşti în localul din spatele Operei, poţi doar visa: cei mai încăpăţînaţi turişti aşteaptă ore ca să se elibereze o masă. Şi aşteaptă!
La Belvedere, ca de obicei, o minunată expoziţie Klimt, pictură austriacă autentică de cea mai bună calitate. La Albertina, ca de obicei, o expoziţie internaţională ce aduce la Viena, pentru cîteva luni, picturi minunate adunate sub genericul Impresionismul sau Cum cade lumina pe pînză. 135 de tablouri semnate de 45 de artişti, printre care Caillebotte, Cézanne, Courbet, Degas, Gauguin, Manet, Monet, Pissaro, Renoir, Signac, Sisley, Toulouse-Lautrec şi Van Gogh. O organizare şi o amplasare în spaţiu moderne, cu exponate unice – de exemplu, ochelarii de soare ai lui Cézanne, cu explicaţii amuzante –, detalii la microscop, în care, pe unele pînze pictate în aer liber, se evidenţiază bucăţele de scoici sau urme de nisip, chiar şi o alăturare voită şi în detaliu explicată printr-un film de
