Subcomisarul Paul Medinceanu este cunoscut pentru anchetele încheiate cu succes. Felul în care strânge, prelucrează și interpretează probele este apreciat de întreaga echipă.

În copilărie nu s-a gândit o clipă că va deveni polițist. Mai degrabă se visa un mare fotbalist. Decizia de a urma școala de polițiști a luat-o mai târziu, la vârsta majoratului, dar nu regretă o clipă că acum este polițist. Dacă ar putea întoarce timpul înapoi, ar face exact același lucru. Din clasa a III-a și până la finele clasei a XII-a, Paul Medinceanu a făcut fotbal de performanță, în eșalonul 3. A fost mijlocaș la echipele din Divizia C, Severnav și Termo. Își amintește cu plăcere de acea perioadă, dar și problemele care apăreau uneori atunci când trebuiau motivate absențele de la școală. “Uneori se adunau multe absențe, iar antrenorul obișnuia ca alături de adeverință să decupeze din ziar și articolele despre mine. Așa că îi înmânam doamnei diriginte și scutirea și articolele despre mine, era mai credibilă scutirea”, povestește Paul. La finele liceului a fost nevoit să pună punct fotbalului. La propunerea tatălului său a plecat la Câmpina pentru a da examen la școala de subofițeri de poliție. Oricum nu luase o decizie cu privire la cariera pe care dorea să o urmeze, așa că ideea i s-a părut una excelentă. „La început a fost puțin greu până m-am acomodat, dar asta nu a durat mai mult de două luni. Totul era să fi disciplinat, dar exigența cea mai mare era în privința notelor. Trebuia să înveți foarte bine. Eu am terminat ca șef de clasă, cu media 8,60, iar materiile mele preferate au fost dreptul penal și dreptul procesual penal. Dintotdeauna mi-a plăcut să lucrez în judiciar. Munca de investigație polițienească este foarte grea, dar și satisfacțiile sunt pe măsură. Este o muncă de echipă depusă pentru strângerea, prelucrarea și interpretarea probelor”, ne spune polițistul. @N