Poate nu e o caracteristica a poporului roman aptitudinea de-a pocni in cap un tip cazut la podea. Dar cu certitudine, patima ne face speciali. Atata sete am strans intre coaste, atat de paralizata ne era fiinta odata, atat de ingusta credinta ca facerea de bine e renastere de oameni si-atat de simpatica ipostaza unui ins decazut, spre a nu vedea propria trantire in neant, incat un siret sa i se desfaca vreunui nefericit care se clatina, si l-am calcat cu sete.
Ca presa analizeaza cu zi de zi, cu picioarele in lighean, unde a gresit Mircea Geoana, de ce si daca a meritat, nu-i niciun bai. N-are pretentia ca planteaza o petunie, daramite sa sape o fundatie. Ca unii fura curent, si dupa ce au gasit in prestatia liderului social-democrat urmele lui Cicero, care a avut un rol important spre sfarsitul Republicii asa cum seful PSD avea sa joace in haina de mantuitor al politicii manate de siretlicuri, descopera cat de "subtire" e personajul, iara nu-i niciun bai. Prin redactii miroase a lacat, si dincolo de calculele sefilor media, e vorba de mii de locuri de munca.
Dar ceea ce se petrece in PSD e odios. De la portarul sediului central pana la Ion Iliescu (nascatorul stampilei eterne cel putin este consecvent), toata lumea trage la tinta. Am trait sa-l vad pe Marian Vanghelie ironizandu-l (ii da mana), dar nu asta e cel mai naucitor.
Intreg partidul sta la panda sa-i rezolve lui Geoana deviatia de sept, si daca nu-si poate lungi palma pixel cu pixel isi ascuteste coltii. Liderii, mai mari si mai mici, mai neinspirati sau prea minunati, cu darul vorbirii sau fara, se indreapta cu forta spre orice pui de camera de filmare, ca e de la Pro sau de la o televiziune care emite pe o strada intunecata, pentru a-si manifesta indoiala asupra calitatilor presedintelui.
Pentru toti e clar ca nu avea cum sa castige in fata taliei lui Traia
