Bătălia pentru şefia Partidului Democrat - Liberal este aprigă la acest moment. În luptă au fost angrenate toate forţele: interne şi externe sau combinate.
Dar, care este miza acestei bătălii? Păi, dacă ar fi să ascultăm, fiecare participant ar avea propriul răspuns. Dar, într-un fel sau altul, fiecare se bate să ajungă în frunte, doar pentru partid. Pentru ca partidul său să fie mai puternic.
Dar să trecem peste asta. De fapt, să ne gândim la ţinta propriu-zisă. Şefia partidului. De ce sunt atâţia care ar vrea să fie preşedintele partidului. Păi, hai să vedem. În primul rând, ar ajunge uşor la Traian Băsescu. La preşedintele României. Căruia i-ar transmite direct cele ce se întâmplă în teritoriu. Ar deţine forţa, aproape supremă, în teritoriul controlat de el. În cazul nostru, pe tot judeţul Constanţa, de la est la vest şi de la sud la nord. Ar ajunge uşor la miniştrii partidului, dar nu numai la ei. Ar ajunge uşor la toate instituţiile statului. Şeful partidului are puteri depline, chiar dacă sunt limitate de democraţie. Are putere la numirea şefilor de deconcentrate, la numirea secretarilor de stat, la numirea şefilor de toate soiurile. Şi dacă sunt membri de partid şi dacă nu sunt. Şeful PD-L are puteri aproape supranaturale în interiorul partidului, din interiorul partidului către exterior şi din exterior către interior. Adică. În interior poate încălca statutul şi poate numi pe oricine, fără nici un fel de consultare cu nimeni. Poate mări sau micşora, funcţie de cum vor muşchii lui, componenţa organului de conducere. Şi atunci când acţionează, arde de nu se vede pe oricine i-a stat în cale cândva. Sau arde pe oricine îl suspectează că i-ar sta în cale. Şi aici respectă statutul: nu ţine cont de religie, sex sau naţionalitate. Şeful de partid poate ţine consilieri pe posturile care îi revin chiar dacă persoanele care deţin aceste funcţii au fost excl