Apariţia albumului "Cântece de şemineu" a făcut din Nicu Alifantis un povestitor şarmant, care ne-a condus cu multă pricepere într-o lume feerică, unde oamenii sunt calificaţi să săvârşească doar lucruri minunate.
Fie că suntem mai mult sau mai puţin creştini, fie că nu suntem deloc, ne rugăm să ni se îndeplinească tot felul de dorinţe. Pentru unii, s-a dovedit că balta a avut destui peştişori de aur care şi-au făcut treaba. Însă, din păcate, când suntem sătui, uităm să mulţumim.
Lui Nicu Alifantis i s-a "îndeplinit" un album cu adevărat de basm, dar nu a uitat să mulţumească celor fără de care această minune ar fi rămas într-un colţ utopic al sufletului său de artist.
"În multe din poveştile de până acum, m-aţi tot auzit povestind de Victor Panfilov. L-am cunoscut prin 2002 prin intermediul unui prieten comun, domnul Alexandru Andrieş, care mi-a povestit cum că a descoperit un studio de înregistrări foarte bun, unde-i un tip senzaţional la butoane. Recunosc, m-am mirat şi l-am rugat să mă ducă şi pe mine să văd şi eu cu ochii mei căprui minunea. Mi-a propus să testeze întâi el studioul, pentru că tot avea ceva de tras şi după aceea mă duce.
Zis şi făcut. Andrieş, încântat de rezultat, m-a sunat şi m-a dus la studio. Mi-a plăcut din prima personajul. Faţă de om cumsecade, pasionat de butoanele lui, ştie multe despre muzică, a auzit chiar şi de mine, ceea ce m-a mirat, cam astea au fost impresiile mele la prima vedere".
O VOTCĂ RUSEASCĂ DE STUDIO
"Am hotărât să intru la el în studio să înregistrez albumul «Neuitatele femei». Ei, şi de-atunci, iată sunt aproape opt ani, înregistrez numai în acest studio. Aş mai adăuga că, în tot acest timp, tot lucrând cu Victor, am constatat că, pe lângă meserie - căreia îi este de-a dreptul devotat - mai e şi muzician, producător şi un om deosebit. E un tip despre care p
