În amintirea Magdalenei Boiangiu. Pentru prima oară în 17 ani ai Dilemei, redacţia începe un an fără ea.

Rezumatul unor capitole absente.

În Dilema veche din 15.10.09, ficţionarul a anunţat cititorilor săi fideli şi perfect existenţi că va pleca la Reykjavik, îngrijorat de cele întîmplate în viaţa fiului său inexistent. Grunna, logodnica acestuia, vicecampioană a Islandei la bridge, fusese internată în spital, urmare a unei grave depresii. Ficţionarul nu a mai efectuat acea călătorie. El a pus mai presus interesul naţional şi civic, luîndu-l în consideraţie şi pe cel personal. (Pentru a fi precişi, nu poate fi trecută cu vederea ancestrala sa frică de avion...) Civic, sub presiunea alegerilor din 22 noiembrie, el a intrat – fireşte că imaginar, cum îi e obiceiul – în staff-ul unui candidat la preşedinţia României, un tînăr intelectual fără de şanse, ceea ce nu l-a descurajat, ci exact dimpotrivă. Timp de o lună, el a lucrat lîngă consilierii acestui cvasinecunoscut, cu un anume elan politic, de multă vreme neîncercat. Era, desigur, un fel de a-şi manifesta refuzul de a se înregimenta în mediocritatea patentă a luptei scîrbavnice dintre cele două partide dominante în viaţa politică a ţării. El continuă să creadă că datoria unui intelectual, azi, în România, este aceea de a nu se încurca nici o clipă între aşa-zisa stîngă şi aşa-zisa dreaptă; ele nu există atîta timp cît, în confruntarea lor, social-democratul argumentează sărutînd icoane, iar democrat-liberalul nu ezită să recurgă la practici securiste.

Eşecul „omului“ său (0,63%) nu l-a împiedicat să răspundă solicitării venite din partea unui agent literar – cea de-a doua fiică a răposatului colonel Roibu – care i-a propus un proiect surprinzător: dacă tot nu s-a dus vreodată să-şi vadă dosarul de la CNSAS, e cazul în schimb să-şi deschidă arhiva de jurnale personale din ultimii 50 de ani, în p