- Comentariu - nr. 464 / 21 Ianuarie, 2010 Lupta pentru resursele naturale, pentru acapararea lor, dateaza de prin anul 1790 inainte de Cristos, din timpul regelui Babilonului, Hammurabi, care a dat primul cod juridic din istorie privind reglementarea utilizarii sistemelor de irigatii si cantitatea de apa pe care oamenii o puteau folosi. Incepand cu acest an (2010), lumea va intra intr-o noua epoca, a luptei pentru resurse naturale, in cea a conflictelor (mai putin ale celor militare, ci ale frictiunilor) iscate din cauza saraciei resurselor: energie, apa si materii prime. Dintre acestea, amintim pe cele din Madagascar, unde guvernul a concesionat sud-coreenilor de la Daewoo Logistics jumatate din terenurile arabile de pe insula, apoi masurile represive luate de China impotriva "turnului de apa al lumii", Tibetul (o zecime din cele mai mari rauri din Asia isi au izvorul in platoul tibetan), aglomerarea vaselor rusesti si canadiene in Oceanul Arctic, de cand apele acestuia au inceput sa devina navigabile, conflictul dintre triburile din Darfur, guvernul sudanez si alte grupari din vestul statului, unde cantitatea de apa adusa de ploi s-a diminuat cu o treime fata de acum 40 de ani. "Ceea ce au in comun conflictele de acest tip este teama ca resursele minimale de sol, apa si combustibili ar putea sa nu mai fie disponibile in viitorul apropiat. John Beddington, consilierul-sef pe probleme stiintifice al guvernului Marii Britanii, prevede ca in urmatorii 20 de ani populatia globului va creste cu o treime, cererea de hrana si energie, cu 50%, iar cererea de apa, cu 30%". Nu cresterea cererii de resurse ar trebui sa fie primul motiv de ingrijorare, daca si acestea ar creste proportional. Temerea este ca lucrurile nu se vor intampla in acest fel, deoarece o prea mica suprafata de pamant a ramas neexploatata, iar cea mai mare parte din apa disponibila este folosita deja.