Nişte chestiuni elementare în legătura cu relaţia umanoid-artă. Care, văd, trebuie repetate. Totul a fost generat de un manifest de un patetism parcă intenţionat făcut să provoace greaţă de atîta frumos şi bune intenţii. de ce nu e în regulă să ne tot lamentăm în acest stil de “prea mult urît în vieţile noastre”, de prea multă incultură şi alte din astea?

- pentru că arta nu e “frumoasa”, nu e de admirat si de descoperit ce e mai “frumos” in noi

- arta nu exista ca sa se dea unii mari cu ea si sa-i faca pe ailalti inculti si uriti

- arta ia forme stranii, nu trebuie inchisa in muzee sau biblioteci – acolo stau de obicei reziduurile sau urmele “nepericuloase”

- arta poate descoperi si ce e mai urit in noi, ne poate distruge ziua sau chiar viata. Nu te joci cu focul daca nu te pricepi

- artistii si iubitorii adevarati de arta nu sint innebuniti, precum autorii manifestului, de elite si valori

- arta nu se lauda ca e arta – cind o face, e kitsch sau prostie

- arta nu va mintui lumea. Cum suna asta…:)

Şi acum mostra de la care au pornit nervii. Cum să mai scrii aşa în sec XX1:

Cum am putea sa contracaram expansiunea Uratului daca nu prin lupta pentru Frumos? Atat de simplu. Frumosul autentic. Frumosul care se strecoara in orice Act de cultura la fel cum firul de nisip se strecoara in interiorul scoicii ca sa nasca incredibila perla.

Cate Perle adevarate zac ingropate sub malul care s-a depus in toti anii in care Uratul, cu toate formele lui publice, s-a instaurat infestandu-ne simtul estetic? La aceasta intrebare numai Frumosul, recastigandu-si teritoriile, poate sa raspunda. Iar noi, cei care ne vom alatura Cruciadei, putem sa luptam pentru Frumos.

Misiunea noastra este foarte grea in conditiile in care cultura nu pare sa mai fie nici macar o preocupare de nisa. Noi speram ca asta este doar o aparenta. C