Pentru eficientizarea energetică a clădirii, tâmplăria iniţială din aluminiu ar trebui schimbată cu alta nouă, care să izoleze mai bine. Cheltuielile pentru întreţinerea casei ajung anual cam la 10 milioane de euro, în timp ce veniturile de pe urma închirierii sălilor n-au depăşit un milion de euro în 2008. Sursa: Mihnea Ciulei

Febra reabilitării termice care a cuprins România în ultimii ani nu putea să ocolească taman cea mai cunoscută clădire a ţării. Consumurile mari de energie electrică, termică, de apă şi alte resurse de care se face vinovată imensa Casă a Poporului sunt puse pe seama instalaţiilor învechite care încălzesc, răcesc sau ventilează.

Nu e mai puţin adevărat, însă, că nici tâmplăria uriaşelor ferestre nu-şi face treaba pentru care a fost proiectată. Arhitecta Anca Petrescu subliniază mândră că Palatul Parlamentului are „mai mult decât termopane”, adică e apărată de intemperii de ziduri groase, în care sunt încastrate trei rânduri de geamuri, unul cu ramă din lemn la interior, şi alte două într-o ramă din aluminiu, pe exterior.

Cât de bine au fost executate, totuşi, ferestrele Casei Poporului poate să vadă şi să simtă pe pielea lui orice angajat de acolo, stând într-un birou în care iarna pătrunde zăpada, iar vara dogoreşte soarele.

Lucrurile sunt recunoscute şi de arhitectă, şi de administratorul clădirii, ambii suferind de aceleaşi neajunsuri termice în birourile lor. Totuşi, fiecare are altă propunere. Petrescu susţine că geamurile sunt bune, dar lipseşte mâna de gospodar care să le repare.

Administratorul Alex Tănase consideră că acolo unde se greşeşte din fabricaţie nu mai e nimic de făcut. „De bun simţ”, spune el, ar fi ca în procesul de reabilitare temică a casei să se monteze şi ferestre termopan, care ar contribui astfel la reducerea schimbului de căldură între interior şi exte