E tot mai greu să leneveşti. În timpul anului, pui cărţi, filme, articole deoparte şi îţi spui că le vei savura cînd ai timp. Se adună un teanc mare şi cînd crezi că ai timp să leneveşti cu ele te trezeşti că nu ştii cu ce să începi. Cu orice începeam, mi se părea că nu voi avea timp, regretam ce nu începeam. În disperare de cauză, am tras la sorţi. Mai jos e ce îmi aduc aminte, foarte parţial.

● Germany – Jekyll & Hyde, de Sebastian Haffner. O carte scrisă la începutul războiului mondial, cînd Hitler avea treabă cu Polonia, în cele cîteva luni cînd părea că nu se întîmplă nimic pe frontul de vest. Autorul este un avocat german, fugit în Marea Britanie şi care dorea să ofere decidenţilor englezi un instrument de a-şi înţelege adversarul (se zice că Churchill ar fi dat-o membrilor cabinetului de război să o citească). Este o carte remarcabilă, Haffner a prevăzut multe. Între altele, spune că Hitler este sinucigaşul prin excelenţă. Şi asta, repet, înainte să înceapă războiul adevărat. Iubeşte Germania şi o urăşte în acelaşi timp pentru ce a făcut spiritul militarist prusac din ea, îi sfătuieşte pe viitorii învingători să destrame statul centralizat din jurul Berlinului într-o serie de landuri federale. Între altele, spune, la un moment dat: „Oricine e capabil şi doritor să preia puterea, să dirijeze şi să conducă va găsi în Germania o mulţime imensă gata să i se supună cu bucurie şi uşurare. Asta nu înţeleg ţările occidentale, refuză să creadă şi, dacă totuşi cred, dispreţuiesc. (…) Istoria germană nu oferă nici un exemplu de revoluţie de succes, şi nici unul de guvernare notabilă şi eficientă“. Nu contează aici contextul afirmaţiei, dar m-a pufnit rîsul cînd am citit despre „ţările occidentale“ care nu înţeleg problema germană. Cine erau atunci ţările occidentale spre care democratul german tînjea? Probabil Franţa şi Marea Britanie, lor li se adresează carte