De ce, după fiecare crimă spectaculoasă, aflăm la tv, de la vecini, că suspectul principal era un tip de treabă, care dădea bună ziua, plătea întreţinerea la zi şi ajuta băbuţele să-şi care paporniţele de la piaţă? N-am mai văzut de-o căruţă de ani un criminal ca la carte. Cred s-o să încep să mă uit iar la filme, să-mi treacă nostalgia după băieţii răi. În zilele noastre, toţi sunt bine educaţi şi au caracter. Mai că-ţi vine să-i iei acasă, de gineri, după ce se vor termina persecuţiile absurde ale justiţiei asupra lor. Veroşii, cei cu apucături reprobabile, nesimţiţii şi sceleraţii nu mai au loc în branşa răufăcătorilor violenţi.

Astrologul meu preferat, medic la bază, spune, deloc mistic, cam asta: "Oamenii se uită, în timpul vieţii, numai la ce nu le place. Mai ales la cei din preajmă, ne concentrăm în special asupra defectelor sau îi ignorăm by default. Apoi, când nu mai sunt lângă noi, ne cuprind compasiunea şi regretul, iar atunci ne amintim că, de fapt, aveau foarte multe calităţi". Mie-mi sună mai mult a psihologie decât a revelaţie pe partea energetică, dar n-o să ne luăm acum de la formă, dacă tot avem fondul la dispoziţie. Bun, avem o explicaţie care stă în picioare până la un punct, dar, în context, ori oamenii de treabă înnebunesc subit, ori trăim într-o ţară de sinucigaşi extrem de convingători în a da vina pe alţii. Cam de câte morţi violente o fi nevoie ca să postulăm că revoluţia bunului simţ a învins înainte de a începe?

articol preluat de pe blogul lui Victor Ciutacu - Vorbe grele

De ce, după fiecare crimă spectaculoasă, aflăm la tv, de la vecini, că suspectul principal era un tip de treabă, care dădea bună ziua, plătea întreţinerea la zi şi ajuta băbuţele să-şi care paporniţele de la piaţă? N-am mai văzut de-o căruţă de ani un criminal ca la carte. Cred s-o să încep să mă uit iar la filme, să-mi treacă nostalgia