In aceste zile asistam la aparitia unei noi organizatii, bubulimea, al carei rol este de a asigura eficienta energetica a injectiilor de fumuri, iluzii si bazaconii pe care prostimea trebuie sa le suporte pentru a trece peste socul anafilactic al incompetentei politice, saraciei si mizeriei. Pe vremea cind eram elev de liceu, fanteziile lui Pavel Corut devenisera, printre colegii mei, ultimul racnet in materie de lectura. Moda de a citi, cu elan patriotic, aventurile spionului roman care baga spaima in bubuli capatase o anvergura comparabila cu cea a vremurilor in care se faceau, printre copiii de gimnaziu, liste de asteptare pentru a lectura aventurile lui Winnetou sau pe cele ale ciresarilor. Nimanui nu ii placeau bubulii. Crescuti in iadul capitalismului, acesti monstri veneau in patria pura a lui Zamolxe asteptind clipa potrivita pentru a declansa devastatorul asalt energetic ce avea sa scufunde in mizerie si uitare spiritele protectoare ale spatiului dacic. Ei bine, spionul-erou ale carui merite nu erau niciodata recunoscute in public avea intotdeauna ac de cojocul bubulilor. James Bond-ul de Romania lupta, iata, cu vorba, cu fapta si cu energia impotriva ticalosilor care vampirizau spiritul pur al plaiurilor pazite odinioara de marele preot Deceneu. Nu mai tin minte daca in confruntarea dintre bravul nostru spion si bubulii pusi pe distrugerea universului romanesc era inclus si momentul in care personajul pozitiv isi vindeca ranile trupesti si energetice in bratele vreunei damicele. Motivele pentru care suma de clisee din scrierile lui Pavel Corut a prins la mase sint numeroase, insa trei dintre ele merita expuse daca vrem sa se faca lumina in chestiunea atacurilor energetice la care sint supusi astazi marii oameni politici ai neamului. In primul rind, bubulii nu sint doar gargauni scapati din mintea unui fost agent de contrainformatii, ci fiinte in carne si oa