- Cultural - nr. 464 / 21 Ianuarie, 2010 Pe Augustin Fratila l-am simtit mereu aproape, geografia noastra era comuna, tineam de aceeasi eparhie de Alba, el fiind nascut la Aiud. Dar l-am simtit aproape, mai intai, prin poezia sa, apoi, prin cantecul sau si el pus, ca o lacrima, in poezia lui Nichita Stanescu, drag noua, amandurora. Augustin Fratila a supt pamant dintr-o tata, cum spune in Balada pentru Transilvania, iar "din cealalta vale, deal". Il stiam un om calm, negrabit, poate cel mai intarziat optzecist, publicandu-si Gramatica mortii de-abia in 1996, senin, liber, platind pentru aceasta destinului pe care nu l-a curtat, nu l-a fortat, s-a lasat in voia lui, cum singur recunoaste. "As fi putut oricand deveni tractorist, spune Augustin Fratila intr-un interviu din Luceafarul, invatator, delincvent, nebun, narcoman, medic, parlamentar european (nu mi-ar fi stricat!). Dar destinul a vrut sa scriu si sa cant… si asta fac..." Augustin Fratila nu a ales sa scrie si sa cante, a fost ales sa scrie si sa cante. Vocea lui avea vibratie, o simteai cum te patrunde prin toti porii. Ne-am revazut in toamna, era acelasi dintotdeauna, parca timpul statuse pentru el in loc. Vazuse cateva numere din Vatra veche, pe care i le-am trimis in format electronic, si mi-a zis, "Batrane, iti trimit niste poeme, imi place revista". Nu stiam ca, pentru prima data, se va grabi, ca nu va mai apuca sa se tina de cuvant, el, care tinea la cuvant, oricum ar fi fost rostit, cantat. El, care a pus umarul la arhitectura cuvantului! Augustin Fratila mi-a ramas dator. Ne-a ramas dator. Cred ca de-abia acum putea sa se spuna, de-abia acum putea sa se cante mai sus ca niciodata. NICOLAE BACIUT - Cultural - nr. 464 / 21 Ianuarie, 2010 Pe Augustin Fratila l-am simtit mereu aproape, geografia noastra era comuna, tineam de aceeasi eparhie de Alba, el fiind nascut la Aiud. Dar l-am simtit aproap