A fost profesor de gradul I în comuna Leleşti şi a învăţat peste 20 de generaţii de elevi. În plus, a contribuit la conservarea tradiţiilor şi obiceiurilor.

Ce îi place: Să citească. Şi acum la cei 86 de ani citeşte cărţi şi ziare. Zilnic este la curent cu tot ceea ce se întâmplă în ţară şi în judeţ. A publicat pentru revista şcolii articole despre obiceiuri şi tradiţii vechi din comuna Leleşti.

Ce nu-i place: Reforma pe care o plănuiesc politicienii. „Nu-mi place că se desfiinţează unităţile de învăţământ de la ţară, pe motiv că sunt copii puţini. Eu sunt de părere că închizând o şcoală se deschide o puşcărie“.

Câte feţe de masă aţi cusut?

P.G.: Foarte multe. Câteva zeci de feţe de masă şi feţe de pernă le-am dat ca zestre celor două fiice ale mele. Amândouă sunt cadre medicale la Târgu-Jiu.

Aţi citit mii de cărţi, aveţi un scriitor preferat?

P.G.: Îi prefer pe George Coşbuc şi Ionel Teodoreanu. Pentru mine cartea a fost pe primul plan. Mai târziu, când am devenit dascăl, am considerat şcoala ca pe o casă a mea.

Cei care o cunosc spun despre doamna Gibu, aşa cum o alintau rudele, că a fost un dascăl model pentru ei şi pentru copiii lor. În loc să muncească pământul, a ales să înveţe ca să devină dascăl în comuna natală. „Părinţii mei au fost oameni modeşti, mama nu ştia carte, iar tatăl avea şapte clase. Cu toate acestea, ei au fost înstăriţi, posedau pământuri şi munceau mult. Fiindcă erau bogaţi, au fost trecuţi în rândul chiaburilor şi, în 1952, au fost daţi afară din casă. Părinţii au vrut ca eu să muncesc terenurile, dar i-am rugat să mă dea la şcoală“, îşi aminteşte Paraschiva Grigoroiu.

A urmat şcoala normală din Piteşti, absolvind în 1945 cu media 9,06. În 1945 a fost numită învăţătoare la şcoala din Frăteşti, după care la Dobriţa. „Erau vremuri grele cât am fost la şcoală