Pentru ca lucrările sale să fie desăvârşite, artistul cărăşan care lucrează în lemn îşi face singur uneltele.
Ionel Sălăjan a învăţat, mai mult singur, tainele sculpturii şi modul în care trebuie să folosească dalta şi ciocanul pentru ca din mâinile sale să se nască obiecte decorative veritabile.
De patru decenii lucrează cu lemnul şi a învăţat în timp să-i cunoască toate secretele. Originile sculptorului sunt în Maramureş. În această zonă geografică a ţării a văzut primii sculptori la muncă.
„Tatăl meu este maramureşan. Când eram mic mergem des în zonă. Acolo, la un unchi, am văzut pentru prima dată acest meşteşug. L-am îndrăgit de la bun început. Unchiul meu a văzut că mă pricep la desen şi mi-a sugerat să încerc să sculptez. Este minunat să lucrezi cu lemnul, să-i dai viaţă. Mă simt foarte bine atunci când văd că bucăţile de lemn prind suflet în mâinile mele”, povesteşte sculptorul. Ionel Sălăjan sculptează de 40 de ani.
Îşi confecţionează, uneori, singur toate sculele necesare. A învăţat în timp ce trebuie să facă. „Nu am prea avut cu cine să vorbesc despre scupltură. Mi-am cumpărat diverse înscrisuri şi cărţi. Am studiat singur, de plăcere. De câte ori merg la un muzeu sau într-o biserică studiez cu mare atenţie toate lucrările”, spune sculptorul.
Îi place să facă troiţe
Meşterul are acasă, în satul Doclin, un atelier în care lucrează mereu. Acesta este plin de fel de fel de esenţe de lemn şi de uneltele necesare. Când are o lucrare mai mare de realizat munceşte ore întregi şi nu se lasă pânâ când ideile lui nu sunt materializate.
„Fac diverse obiecte ornamentale. Lucrez rame de oglinzi sau de tablouri, cutii pentru cadouri, porţi, scupltez şi în mobilă, dar cel mai mult, cele mai apropiate de sufletul meu sunt troiţele. Aceste lucrări sunt fascinante. Una dintre tro