Fenomenul nebuniei mistice are in ceea ce priveste universul crestin o abundenta si fabuloasa literatura. Centrata cu precadere in spatiul bizantin propriu-zis si in cel rusesc, fenomenologia nebunilor intru (sau pentru) Hristos insumeaza nenumarate exemple. Tarile Române au avut, pare-se, putine astfel de personaje, dar, firesc, credinciosii si cercetatorii au fost interesati la rândul lor de acest comportament mistic atât de straniu.
Cred ca este pentru prima oara când apare un studiu scris de un român - si care respecta exemplar rigorile academice - dedicat acestei categorii de manifestare mistica: "Nebunii intru Hristos", Catalina Velculescu (Paideia, 2008), lucrare pe care, spre rusinea cronicarului, am descoperit-o abia de curând. Cartea cuprinde un foarte limpede, amanuntit si necesar eseu introductiv, alaturi de reproducerea principalelor scrieri pastrate in manuscrisele si tipariturile românesti vechi ce se refera la vietile a doi sfinti care si-au asumat nebunia mistica: Simion si Andrei.
…Povestea porneste de la cunoscutele indemnuri ale Apostolului Pavel: "Daca i se pare cuiva dintre voi ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu" (I Corinteni 3, 18-19) si "Noi suntem nebuni pentru Hristos"; "Am ajuns ca gunoiul lumii, ca matura tuturor" (I Corinteni 4, 10 si13). De aici rezulta si sfintii nebuni, saloi - dupa cum prefera sa-i numeasca autoarea - care erau: "o categorie de sfinti indragiti in lumea multinationala si multiculturala a Imperiului Bizantin din secolele VI-VII" (p. 9).
Daca ne gândim bine, Iisus insusi fusese "un scandal" prin comportamentul si faptele sale, astfel incât cei care-i urmeaza intru totul par a fi condamnati la o viata in raspar cu lumea, luptându-se cu formalismele de tot soiul, cu limitele de gândire si me
