Nu ştiu cum se face dar tocmai în partidul cel mai obişnuit să spună totul pe surse, în care e suficient uneori să iasă unul din încăpere pentru ca totul să se scurgă pe sms-uri către presă, ei tocmai în partidul ăsta ideea unei dezbateri sună ca dracu, vorba lui Petre Roman.

Şi asta deoarece pentru liderii PSD dezbatere înseamnă ceea ce s-a întâmplat şi astăzi (e a doua sau a treia oară când particip la o întâlnire a Institutului tutelat de Năstase şi Severin şi are acelaşi desfăşurător riguros): un timp fixat pentru fiecare vorbitor – 10 minute în care acesta vine cu un speech plin de rigurozitate încât ai senzaţia că a fost repetat înainte sau că e scris. La dezbateri pesediştii nu comunică între ei, ci spun fiecare ce au de enunţat. Ideile lui Năstase, Iliescu, Mitrea se întâlneau astăzi, dar nu interacţionau. Nimeni nu întrerupe pe nimeni, ci fiecare îşi duce discursul de regulă abstract, plin de principii (că doar e ideologie, nu?), până la capăt, de parcă fiecare ar lua pe rând locul asistentului universitar la catedră, în timp ce sala rămâne să caşte gura în tăcere.

În fapt, dezbaterea pesedistă nu e altceva decât o sumă de monoloage. Publicul pare venit ca la biserică de Paşte, venit să ia lumină de la înţelepţii partidului. Întrebările din sală sau, dialogul nu există în program, nu există ca şi concept pur şi simplu. Iar asta, fără partipris, nu se întâmplă la dezbaterile „dreptei”, acolo unde cultura dialogului între “catedră” şi public e mai prezentă.

Am putea face o întâlnire din aceasta pe lună sau la două luni, a spus Năstase. Un fel de doamne-fereste!, a spus Severin. Dezbatere, dezbatere, dar nici aşa, cu alte cuvinte. De altfel, povestea cu ideologia a tăiat-o, la final, Ponta: „Nu mi s-a părut că noi am fi avut o problemă cu ideologia în aceşti ultimi ani, ci nu am făcut nimic din ceea ce am spus.” S-a făcut mare şi înţelept