Nenumărate ţări de pe toate continentele, moduri foarte diverse de a privi lumea şi tot atîtea modalităţi de exprimare se întîlnesc aici fără prejudecăţi şi fără crispări, construind unul dintre cele mai fascinante spectacole ale comunicării şi ale solidarităţii din geografia noastră culturală.
Zeci de ţări şi sute de artişti s-au întîlnit şi acum, ca şi în alţi ani, într-o tentativă nemărturisită, dar nu mai puţin vizibilă, de a demonstra că unitatea aspiraţiilor umane este infinit mai puternică decît spectrul disoluţiei care ameninţă tot mai vehemant orizontul contemporaneităţii. Dar performanţa acestui eveniment nu stă doar în numărul participanţilor şi în cantitatea de lucrări, deşi nici acestea nu sînt lipsite de importanţă, ci în mesajul profund al sutelor de lucrări şi în aria geografică din care ele provin. Atît la o privire exterioară, cît şi la o analiză aprofundată, Bienala… de la Ploieşti este simultan un curs de geografie artistică şi un studiu subtil despre imaginar şi despre comportamentul simbolic dintr-o arie culturală care cuprinde, practic, toate marile zone ale lumii. Din Maroc şi pînă în Lituania, din Egipt şi pînă în China, din Macedonia pînă în Guineea, din America pînă în Bulgaria şi din Mexic, Argentina, Thailanda, pînă în Plonia, Iugoslavia şi Rusia, artiştii au răspuns cu o promptitudine incredibilă, dacă ne gîndim cît de vagă este România pentru foarte multe ţări din lume. Toate genurile de gravură, de la cele realizate prin acţiune mecanică şi pînă la cele obţinute prin atacuri chimice, demonstrează cîteva lucruri care merită remarcate şi, unele dintre ele, chiar analizate cu un plus de atenţie.
|n primul rînd, ca la majoritatea manifestărilor internaţionale din ultimii ani, şi aici se manifestă un adevărat asalt al artiştilor asiatici, chinezi, japonezi, thailandezi etc. Fie că se păstrează, la nivelul limbaju
