Lidia Vianu este profesor la Catedra de Engleză a Universităţii din Bucureşti, director al programului masteral pentru traducerea textului literar contemporan (MTTLC). Scrie critică literară legată in principal de literatura britanică modernistă şi contemporană, traduce literatură română in engleză şi poezie britanică nouă in română, şi a infiinţat recent, cu sprijinul Universitaţii Bucureşti şi al Institutului Cultural Roman, Editura online pentru Literatură Contemporană, http://mttlc.ro , un excelent prilej pentru a o intervieva.
-Dragă Lidia Vianu, trecut-au anii de când am fost colege la Facultatea de Engleză, in Pitar Moş: iar tu ai continuat să lucrezi acolo, devenind unul dintre profesorii cei mai novatori şi mai dedicaţi formării studenţilor nu numai ca specialişti, dar şi ca intelectuali şi ca oameni. Intre timp ai produs un impresionant corpus de eseuri şi studii de literatură, o serie de strălucite interviuri, traduceri din lirică de limba engleză. Ai pus in funcţiune programe cu bătaie lungă, având in vedere nevoile cultural-pragmatice ale lumii noastre in tranziţie. Ai utilizat toate căile de editare, pe hârtie, ca şi in spaţiul virtual, ale unei vaste materii creatoare, prin care ai traversat frontiere şi ai creat un câmp generos pentru dialogul valorilor, al valorilor umaniste, in timpul globalizării noastre de prea multe ori grăbite şi superficiale. Păstrez, din primii ani ai prieteniei noastre, o deosebita admiraţie pentru spiritul tău cartezian şi o vastă, rafinată sete de cultură. Am admirat apoi scrisul tău pe mai multe paliere: eseistic, academic, creaţia lirică.O primă intrebare: unde tinde să se afle pentru tine centrul de greutate in această ţesătură a activităţilor tale?
- A trecut ceva vreme, aşa e. In 1966 (cred?), la nouăsprezece ani cel mult, am trăit impreună goana după cărţi din studenţie, şi imi aduc amin
