Azi am citit o știre groaznică despre fetele arestate la 7 aprilie, despre care presa scria că au fost violate de polițiști în comisariatele de poliție:

„Cel mai dureros a fost să fim dezbrăcate şi ţinute aşa, goale, ni se spunea cu râsete că dacă am îngheţat – să facem aşezări. În preajma anchetatorului era o doamnă care râdea. Uşa era deschisă şi din coridor ne privea şi ne comenta oricine. Nu pot spune cât a durat, de frică, de şoc, nu ţin minte orele.”

Și ca umilința regimului să fie „deplină”, un judecător, pe nume Dorin Popovici, a condamnat tinerele, fără ca măcar să le asculte părerea:

„Numele!” — a fost prima propoziţie-cuvânt rostită de judecător. „Oxana Radu”, a fost singura propoziţie rostită de ea. „Cinci zile îţi ajunge? Eşti liberă. Următorul!” – a fost a doua şi ultima frază rostită de judecătorul Popovici în faţa condamnatei Oxana Radu.

Și asta nu e tot. La 14 ianuarie 2010, când deja la Chișinău există o guvernare democratică, Consiliul Superior al Magisraturii a respins ca fiind nefondată plângerea tinerei Oxana Radu pe numele judecătorului Dorin Popovici.

Vă place? Mie – deloc!

Pe Facebook, purtătoarea de cuvânt a ministrului Justiției, oferă o explicație referitor la acest caz: „Judecătorii noştri sunt foarte bine protejaţi de buchia legii. Ei nu se supun Ministerului Justiţiei, ei sunt independenţi şi pot fi suspendaţi din funcţie doar prin votul a 7 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii. Ministrul Justiţiei trebuie să convingă încă 6 oameni, ceea ce nu de fiecare dată poate să-i reuşească, căci, după cum se ştie, judecătorii între ei se apără, căci, azi unul este sancţionat disciplinar, dar mâine s-ar putea să fie invers.”

Aici totul devine clar. Judecătorii, chiar dacă sunt vinovați, tind să se protejeze reciproc. Chiar dacă la mijloc e vorba de fete violate și maltratate. O justiție putredă di