Mihai Neniţă - vioară, Berti Barbera - muzicuţă, drâmbă, percuţii, Adrian Flautistu - bass, Marcel Moldovan - tobe, percuţii. Aceştia sunt muzicienii care au fost alături de mine la acest album şi despre care voi vorbi în cele ce urmează.
Pe Mihai Neniţă l-am cunoscut la Valeriu Sterian în studio, în 1999. Înregistram "Romanţa", cântecul cu care am debutat şi a cărui înregistrare din '73 dispăruse, l-am întrebat pe Vali dacă nu ştie un viorist bun şi aşa mi l-a recomandat pe Neniţă. Mi-a plăcut foarte tare ce-a făcut şi l-am ţinut minte şi l-am mai solicitat la câteva înregistrări. Vreau să vă spun că Vali Sterian a fost singurul dintre noi care a reuşit să descopere oameni talentaţi şi să pună umărul în a-i forma şi îndruma spre o carieră. Mihai e unul dintre aceştia. Originar din Republica Moldova, ca şi Victor Panfilov, moştenind din familie un talent muzical ieşit din comun (cu sora sa Luminiţa Neniţă, tot vioristă, am colaborat la "Simphonicu") şi format la şcoala muzicală moldovenească, Mihai a păşit cu dreptul în showbiz-ul românesc, şi pe merit. Aşadar, hăruit, talentat, perfecţionist, sensibil şi vizibil bântuit de inspiraţie, face minuni cu vioara lui, semnătura Neniţă a devenit astfel una foarte valoroasă. În plus, mă bucur foarte tare pentru el că e proaspăt tătic. Se pare că exista ceva, undeva, pentru că şi el cântă cu vioara pe acest disc, la un cântec de leagăn. Recunosc că nu pot rămâne insensibil la astfel de coincidenţe. Mihai a cântat cu vioara la "Cântec de leagăn", "Cântec de piele", "Cântec de victorie", "Cântec de cowboy" şi la acel "Cântec de şemineu", unde se întrece pe sine!
Berti Barbera este unul dintre personajele foarte interesante în lumea muzicienilor români moderni. Cântă foarte bine cu vocea, cu muzicuţa, cu drâmba, cu kazoo, însă peste toate astea e un mare dibac al percuţiilor. Este un artist la care se
