La ceas, la Universitate!
Se mai întâmplă şi lucruri bune, în Bucureşti. Cum-necum, vestitul „ceas de la Universitate” a reapărut. Rămas timp de mulţi ani numai în memoria blogurilor, cerut cu îndârjire de cei care şi-au dat măcar o dată întâlnire sub cadranul lui, ceasul a reapărut, nu chiar la locul consacrat, ci în dreptul „fântânii de la Arhitectură”. Funcţionează ca Big Ben-ul. Spre bucuria îndrăgostiţilor, care au un nou reper… vechi. Le foloseşte şi studenţilor care întârzie sistematic la cursuri. Aşadar, ne întâlnim la ceas!
Acustica
În numărul de marţi, 12 ianuarie, al ziarului „Evenimentul zilei” muzicologul Dumitru Avakian, fidelul nostru colaborator, una dintre cele mai serioase voci din lumea muzicală, face cîteva aprecieri importante despre acest teritoriu. Unul dintre subiectele fierbinţi rămîne acela legat de acustica din sălile de concert. Nici Sala Radio „Mihail Jora”, abia refăcută, o construcţie datînd de pe la mijlocul secolului al XX-lea, nici Ateneul Român, superbul monument al sfîrşitului de secol XIX, şi el reabilitat în urmă cu ceva timp, nu corespund din punct de vedere acustic exigenţelor actuale ale unei capitale europene. Cît despre Sala Palatului... Dumitru Avakian se întreabă, ajutat de o retorică bine pusă la punct, de ce oare nu este posibil să se construiască, să se amenajeze, aşa cum s-a vorbit de atîtea ori, un centru muzical, cultural, un mall, un loc impecabil din punct de vedere tehnic, dacă performanţele au ajuns aşa departe în acest domeniu. Calitatea muzicii depinde de spaţiul în care se cîntă, de atenţia cu care constructorii împreună cu specialiştii lucrează la calitatea acustică a unei săli. Brand-ul care este astăzi „Festivalul Enescu” nu va mai putea face abstracţie de performanţa sunetului şi de datoria morală, dacă nu de altfel, de a pune în circuit o sală impecabi
