» In aceste zile se implinesc 65 de ani de la momentul deportarii germanilor din Banat in fosta Uniune Sovietica. svabii care au supravietuit deportarilor isi plang mortii ingropati in pamantul inghetat al Rusiei.
Doar cativa din cei peste 7.000 de germani deportati din judetul Caras-Severin in URSS au mai apucat sa-si aminteasca clipele de groaza traite atunci. La Monumentul Deportatilor din Parcul Carasana din Resita au avut loc o ceremonie religioasa de pomenire si depuneri de coroane, iar la Biserica Catolica "Maria Zapezii" a avut loc o ceremonie speciala.
In Caras-Severin mai traiesc aproximativ 70 de persoane din cele 7.000 care au fost deportate. Toti supravietuitorii au varsta de peste 80 de ani. Ei au trait drame romanesti, in suflete germane, pe pamant rusesc.
Una dintre supravietuitoarele Gulagului, Eveline Zigller, spune: "Mie mi-a povestit mama... eu nu stiu cum a fost, ca eu sunt nascuta chiar in Siberia, eram mica. Mama mi-a povestit ca acolo femeile, tinere si mai putin tinere, dar in putere, munceau cot la cot cu barbatii. Munceau in mina, la preparatie la carbune sau peste tot unde era nevoie. Erau tinere, iar viata isi cere dreptul chiar daca era foarte greu. Mai aveau si ele legaturi. In fine, apareau copiii, fara ca ele sa fie casatorite, iar atunci cand trebuiau sa plece si sa se intoarca in Romania le era rusine, nu stiau ce sa spuna cum a aparut un copil fara ca ele sa fie casatorite. si multe se intorceau in tara fara copii. Ii luau rusii, fiindca se nascusera acolo. Eu am avut noroc. Mama nu a tinut cont de nimic, nu a vrut in ruptul capului sa se intoarca in tara fara mine. Problema era cu rusii, care n-ar fi lasat-o sa ma ia cu ea, asa ca mama m-a strans bine la piept, s-a imbracat foarte gros si nimeni nu a observat ca femeia aceea are un copil lipit de ea, ca sub un palton se ascund doua suflete". Elisabeta
